vineri, 24 decembrie 2010

ღCraciunul nemuritorღ

                                Craciunul: O oaza a luminii si a iubirii sau o mlastina a superficialului?Cred ca amandoua ,din ele s-au creat aceste zile impodobite cu detalii ce incarca admosfera si sufletul cu caldura.Detaliile ca bradul impodobit intr-o incapere mica invaluita de mirosul mancarurilor traditionale si cu familia in jurul mesei de langa soba erau odata micile placeri ale Craciunului care puteau aduce pe chipurile oamenilor fericirea in interiorul casei .Iar afara ,norii plangeau lacrimi inghetate ce se asterneau ca o plapuma groasa peste soseaua goala.Copii alergau fericiti prin neaua care aproape ii ineca ,dar se simteau bine si zana iernii tare se oftica atunci cand ciupea un copil ,iar el in loc sa fuga speriat in casa incepea sa rada si mai tare si se oprea doar atunci cand mama ii chema in casa langa semineul aprins la o ciocolata calda .Zambetul le aparea copiilor din nou cand bunica aparea in pragul unsii ,intr-o mana tinea plasa plina cu dulciuri ,iar in cealalta cateva carti pe care nepotii deabia asteaptau se le afle paginile.
                               Acum e la fel?Este Craciunul de atunci sau s-a transformat doar intr-o obligatie de a cauta cadouri pe care ceilalti sa le uite in spatele unui dulap prafuit?                 
                               Oricum ar fi tot Craciun este ,iar batranul Craciun exista doar prin magia de a ne trimite semne de liniste si odihna trupeasca si sufleteasca...o literatura intreaga scrisa doar prin cuvintele nerostite ale lui mos Craciun care ne aduce aminte ca odata am fost si noi copii ,si inca suntem.

Craciunul este asa cum ni-l facem ,exact ca noi .

duminică, 12 decembrie 2010

ღAm revenitღ

                 Nu am mai scris de mult ,poate din lipsa de timp sau poate doar din dorinta de a face pauza ritualului zilnic de a-mi descarca mintea in paginile acestiu blog.Poate mint si nu-mi dau seama ,poate am doar nevoie sa astept putin pentru ca sa-mi pun ordine in ganduri si abia cand ajung in fata faptului implinit constientizez ca nu am reusit sa dezleg nici macar un fir din ghemotocul imens care s-a strans de ani intregi...
                Am fost destul de ocupata .Abia mai am avut un moment ca sa ma asez pe scaunul inalt si pufos in fata ecranului luminat si sa butonez neobosita tastatura .Mi-am jucat rolul in fata miilor de priviri ,rolul vietii mele ,acela de a trai ,de a simti si de a ma lasa moale in mainile destinului .Noi suntem actorii principali in vietile noastre .
                 Am stat cateva momente pe ganduri si mi-am dat seama ca pe langa mine au trecut momente importante care nu vor mai fi niciodata vii daca eu uit sa le dau importanta ,uit sa le notez si sa le dezvolt ,uit sa le amintesc ,sa le traiesc ,sa am bucur de ele si sa le povestesc.Unele clipe inseamna mai mult decat un an ,as putea crea un imens contur colorat in jurul evenimentelor care mi s-au intamplat: venirea sarbatorilor ,impartirea cadourilor ,primirea cadourilor ,castigarea aprecierilor unui public si juriu ,dar ce rost are sa incarc evenimentele cu experesii care nu vor fi niciodata importante pentru ceilalti ,ci doar pentru mine ,voi le veti uita urmatoarea zi ,dar eu imi voi aminti mereu de ele cu zambetul pe buze fiindca sunt ale mele .

Oh! Eu si egoismul meu !

luni, 22 noiembrie 2010

ღIn vreme de demultღ

                        Intotdeauna ma gandesc la ceva ...acum ma gandesc ca nu-s potrivita pentru secolul acesta .Parca nu m-am nascut cu ghidul de supravietuire in oras...E mai greu sa traiesti astfel ,decat intr-o jungla cu mii de specimene mai salbatice sau mai prietenoase...
                       Ah ,uitete acolo! O vezi? E o doamna cu un corest lung si o fusta ce-i acopera in intregime picioarele ,dar ii pune in evidenta silueta de clepsidra .Are parul prins elegant ,iar in mana tine o carte ...o carte cu vremuri de apoi ,si ce pacat ca e doar un spectacol de teatru,in care cele mai demente ,colorate ,imaginare ,iluminate vise ale noastre prind viata in viziunea altor regizori ,dar ne comparam ideile cu cele punse in filme ,spectacole ,opere,telenovele si avem impresia ca totul e furat din noi ,din trairile noastre ,din povestile sfaitoare ,dar si minunate de viata.Priveste mai atent langa ea vad un sifonier vechi ,mi-as dori sa am ochelari ce pot strapunge suprafetele groaste de lemn si sa privesc indeaproape garderoba domanei atat de elegante si stilate.Sunt convinsa ca toate rochile ei sunt cusute cu fire fine ,iar bumbacul nu lipseste din nici un material .In partea stanga stralucitor si triumfator sta un colier din perle cum nu s-au mai vazut,pare o mostenire de familie.Oare ce poveste are aceasta bucata de pietre pretioase ? De la gasirea lor pana la prelucrarea intr-un intreg sir " de familie" are un intreg jurnal de aventuri ,iar dupa ce-a ajuns la gatul unei femei intr-o simetrie si relatie perfecte perlele isi continua drumul aventuros intr-o alta carte ,un alt fel de jurnal .Va las pe voi sa va imaginati actiunea si momentele prin care pot traversa niste simple bucati ce devin un colier ,iar dupa transformarea lor isi reiau cursul de actiune si strategie.

joi, 11 noiembrie 2010

ღMi-as canta viseleღ

                Aud o voce melodioasa ce-mi canta neincetat iluzile .Era o muzica de bal ,unul mascat in care printesa asteapta  sa fie descoperita ,din sufletul ei adanc pana la trupul ei alb ,abia rasarit din o floare-de -nu-ma-uita.Flori rare ce-si fac aparitia doar in seara de Halloween ,dar isi lasa lumina sa iasa doar dupa doua saptamani .Din acea lumina s-a nascut femeia tanara ,inocenta si puternica pentru a castiga ,pentru a se lasa neatinsa si reala in mijlocul celor care isi astupa chipul cu masti si pelerine ,invocand parca dorinta unei alte lumii ,aceea in care doar magia si farmecele domnesc .
                Nu ne-am dorit sa vedem ca putem ,ca important este ca existam ca suntem aici ,pregatiti pentru lupta ,gata oricand sa aratam ca stim sa ne sustinem ideeile ,ca iubim si ca suntem iubiti?Ei bine ,da ,o aratam ,dar oare nu e decat o masca ,oare nu va cadea cand ploaia va incepe?
                O printesa intr-o lume invadata de intueric ,se transforma in idolul lor sau devine zana intunecata ?
                Cum vi s-a parut Halloween-ul anul acesta? Eu il vad ca un omagiu adus magii de a visa ,dar voi ?
              

sâmbătă, 30 octombrie 2010

ღSe da oraღ

                          Pe stradutele inguste ale Frantei o privire rataceste ,speriata de fiorii frigului de iarna.Valurile se aud cu precizie lovind cu putere nisipul ce gemea de stropii inghetati.Totul e umed ,dar el isi face aparitia  cu un imens curcubueu  intr-o crapatura senina pe cerul inorat  . Fata se vede in culorile pale ale cerului ce lupta pentru a supravietui.Se simt unul pentu altul ,ea isi dezveleste in forma de zambet dintii ,el lumineaza puternic din culori .Parca mor impreuna pentu o clipa alaturi .Niciunul nu mai e in planul sau ,ea zboara pe norii albi de zahar ,el se apropie de valurile spumoase pentru ai cauta cel mai frumos cadou.
     E iubirea intre cer si pamant ce-si face aparitia de doua ori in an ,odata cand pleaca pentru ai da caldura si stralucire verii si acum cand e o dragoste nebuna pentru frumusetea peisajelor cu     panzele albe ca  acelea tesute de un paianjen iscusit in fiecare dimineata la geamuri ,dar si pentru bucuria copiilor ce nu pot sta departe de micutele balonase albe ce se astern ca o patura pe locul lor de joaca.

                    Se schimba ora cand cerul si solul vor sa fie unul si acelasi ,dar totul isi reia cursul normal cand intervine un proaspat aer de dor.

luni, 25 octombrie 2010

ღDetaliuღ

                              Privesc mereu in jur si vad profund spre interior.Un suflet plapand dintr-o piesa ,dar ce-i acolo mic ?"E un refren din visele noastre" ,mi-a raspuns o voce sumbra ,dar inteleapta de nicaieri.M-am speriat pentru un moment,nu stiam cu cine vorbeam ,dar am analizat linile subtiri din palma .Mi-am zis,daca as fi ghicitoare mi-as citit viitorul ,trecutul si prezentul ,as vedea totul altfel ,as stii sa doresc si sa iubesc adevarat.Dar daca as fi un simplu om oare as mai fi atat de inversunata pe supranatural ,oare as mai vrea sa strabat cu mintea fiecare coltisor din necunoscut? As vedea detalile atat de puternic conturate c-un creion negru?As schimba balonasele roze in clipe de culoare?
                   Un detaliu ,orice detaliu imi face viata mai frumoasa ,ii da stralucire ,dar si acel strop de aventura ,acel moment in care vom rade si vom plange in acelasi timp.

              Un drum lung pana vom intelege ... mai multe.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

ღZambeste mereuღ

              Am primit un zambet de la
...ღ...dream...ღ...    si mi-a spus sa impart mai departe asa ca-i voi indeplini dorinta .In primul rand ii multumesc si ii ofer mii de zambete ,dar nu doar ei ,ci tuturor ,caci "a zambi e gratis".

                           Un ZAMBET pentru tine ,pentru ea ,pentru el ,pentru mine ,pentru voi ,pentru ei ,pentru noi si-un suras intr-un rasarit de soare pentru toti .Impartiti zambete ,voiosie si fericire si nu uitati ca scopul nostru e sa ne simtim cat mai bine alaturi de cei pe care  ii iubim.


                    Exista multe feluri de zambete :cele inocente,cele largi ,strambe ,sincere,voioase,iubitoare si seducatoare ,toate sunt ale noastre ,sunt o parte din noi ,sunt complexe asa cum e viata ,sunt exact ceea ce avem nevoie.

Unde ti-e zambetul?cand iti apare in privire?

marți, 19 octombrie 2010

ღSpre cerღ


                         "Ce infinit!" mi-am zis intr-o zi privind spre cerul colorat viu in nuante de rosu aprins ,portocaliu si roz a apusului agil.Imi amintesc de noaptea aceea ,cand stelele straluceau mai tare ca oricand si luna ne zambea rautacios si misterios asteptand mangaierile ,atingerile si acel sarut unic ,magic si dorit.Doua suflete catre un singur tel .Un scop anume ,acela de-a fi noi ,acela de-a trai ,acela de-a fi amandoi.Ah ,si ce ploaie albastra ne-a calauzit drumul spre poteca corecta ,dintre mii de directi noi am gasit-o ,dar una trista ,mult prea trista...
Privindu-ma rautacios mi-ai spus ca nu ma vrei ,mi-ai spus ca-s o jucarie si-am acceptat desi in  sufletu-mi plapand curgeau cu picaturi amare lacrimi acum seci.
                         O amintire ,o pun in cuita cu bucatelele mele din suflet ,o pastrez ,si atunci cand voi avea nevoie ,o voi deschide si voi privi in adancul inimii mele si-am sa vad cum am tercut cu deminitate peste tot ,cum am tinut in maini bulgarul de speranta ,cum i-am dat drumul ,dar l-am recuperat si l-am pastrat. Inca il tin langa mine ,nu-l voi uita ,si stiu ca voi invinge ,orice as alege si orice as spune.
                          Ah! Si ce iubesc acum! ce fericita sunt! Dar ce momente trista am avut ! Nu voi uita nimic ,dar voi pastra puterea si voi indeparta durerea....Un tango de ganduri ma ineaca ,imi place ,dar ma deruta spre neantelesuri ce nu vor fi srtabatute prin niste simple cuvinte...

vineri, 15 octombrie 2010

ღMai bine faci haz de necazღ

          Referitor la prieteni:

    "  ღ Cand se termina prietenia?
            -Sa vedem P-R-I-E-T-E-N-I-E .Mda...cand ajungi la ultimul E.

    ღDe ce prietenele mele se comporta diferit cand suntem intr-un grup de mai multe persoane?
           -Ai noroc ca o fac.Ar fi destul de plictisitor adac toate ar fi al fel.Cum le-ai mai deosebi?

    ღ Cum pot sa-mi dau seama care dintre prietenele mele este o persoana speciala?
          -Exista multe moduri de a le testa.Incearca sa-ti pui prietenele sa faca sarituri inalte pe o perna umpluta cu boabe de naut.Cea care inca iti mai vorbeste cu siguranta este cea mai buna prietena pe care o ai.

   ღ Cum poti sa-ti dai seama daca cineva iti este prietena loiala?
          -Simplu!Mergi in parc ,ia un bat si arunca-l.Daca alearga sa ti-l aduca ...fara -ndoiala ca este prietena loiala.
Ham-ham.

      ღNu mai suport prieteni care sunt mereu de acord cu mine!
            -Cata dreptate ai!Aoleu ,scuze!"

           Le-am gasit intr-o carticica si sunt multe astfel de glume ,asa ca m-am gandit sa public cateva pentru ca mi s-au parut foarte interesante ,mai ales ca atunci cand eram mica citeam aceste carticele cu mare placere .
       

luni, 11 octombrie 2010

ღPrintul meuღ


            Toate fetele viseaza din copilarie la printul lor si nu-si vor uita niciodata prima dorinta: aceea de al avea langa ele pana cand moartea ii v-a desparti.Eu nu vreau ca murirea corpului meu sa ma desparta de cel iubit .Dincolo de stele ,dincolo de lume si de viata asta voi vrea sa ne iubim.Nu l-am gasit ,il caut ,dar nu-l vreau perfect ,vreau sa fie un om de rand si sa ne bucuram de fiecare clipa a vietii ,caci un print uita sa aprecieze cele mai mici gesturi.
           Avem in minte tipul perfect ,cel care ne rasfata in fiecare clipa ...sa fie destept ,frumos ,sportiv ,creativ,sa stie dinainte ce ne dorim ...intr-un cuvant ,un mielusel,.Doamne!dar nu exista asta si nici nu ar trebui sa existe ,caci orice aduce un bine ,face un mult rau ,poate nu acum ,dar in viitor? Uitam oare ca impunerea punctului de vedere e cea mai importanta.Dragostea orbeasca se stinge ,trebuie sa ramana cea reala si rationala ,avem voie o zi sa fim cele mai rasfatate ,dar nu de cel cu care vom ramane o viata intreaga altfel vom ramane doar cu gustul dulce ,iar nu dupa mult timp va veni lichiorul amar ,caci vom realiza ca nu l-am cunoscut niciodata cum a fost in realitate.
                   Frumosul meu va veni ,si-mi va fi inainte prieten ,unul ce-si spune parerea si-si sustien cauzele,unul ce-mi va arata ca eu vreau sa-i marturisesc iubirea ,ci nu el mie ,unul ce ma va lasa sa-l rasfat ,unul ce ar fi sincer ...si atunci cand o sa se pictiseasca ...sa-mi spuna ...vom lua pauza ,ii vor reda libertatea ,dar niciodata sa nu ma insele ...m-as suporta..."fie si tradare dar s-o stim si noi"(Ion Luca Caragiale).

marți, 5 octombrie 2010

ღIntelesul meuღ

                Am mai zis ,am mai scris si mereu voi afirma ca-s o carte deschisa atat catre noi orizonturi cat si pentru voi .O carte uneori de dragoste ,alteori de actiune ,uneori sunt un manual de scoala ,alteori sunt doar cuprinsul ...un cuprins gol ,notiuni incerte ,ganduri nerostite ,fapte naintelese.Cauta la finalul vietii mele e cuprinsul sau o foaie nescrisa?E o foaie nescrisa conturata cu un chenar alb si un interior dornic de a fi armonizat.Sa luam o pagina din mijloc,descifrezi ceva? Eu nu vad decat semne chinezesti asezate intr-o dezordine neanteleasa.Ma uit la inceput ,acum te vad ,te vad pe tine ,in inceputul vietii mele ,esti ca un parfum puternic si unic ce-s aseaza amprenta umeda cu saruturi pe paginile mele ce-s pierd din tinerete cu fiecare secunda si cuvant.
              Sunt eu ,sunt un rac ,sunt o stea cazatoare sunt un destin dornic sunt o devenire a realitatii ,sunt o visatoare a lumii si-s o ghicitoare a viselor abstracte.Nu vreau sa fiu o papusa ,nu vreau sa fiu un balon cu aer ,ci vreau sa fiu antropizata de viata ...Cum pot fi antropizata si in viata?Cum?Doar in somn ,atunci cand sunt vizitata de cele mai incingatoare raze ale imaginatiei ,atunci cand mosnstrii ,dar si zanele isi fac loc catre portita deschisa in viziunea mea.
              Cat mi-as dori sa nu ma repet! Cat mi-as dori sa fiu ca voi ,o unica stralucitoare ,cat mi-as dori sa fiu doar eu ,dar cat imi doresc sa fiti doar voi!!!

miercuri, 29 septembrie 2010

ღUn paradis si-un visღ

                       Cu totii ne-am dorit uneori sa ajungem in paradis ,in paradisul nostru.Credem ca e un ideal ce nu va putea fi atins niciodata . Defapt l-am ajuns de mult .L-am intrecut prin simplele si umilele noastre sentimente ce ne arata trairea ce-am dori s-o simtim intr-un loc de vis,insa trecem fara sa-i dam importanta ce-o merita trairilor noastre si fiecarui colt indoit in forma zambetului adevarat.
                      Pentru fiecare paradisul e altceva ,pentru unii e o plaja cu soare ,pentru altii o poteca ingusta si lunga inconjurata cu copacii incarcati de dorintele noastre gandite in serile lipsite de magia lui mos Ene.Credem ca paradisul e un loc si asteptam toata viata sa ajungem la el ,stim ca e nepopulat ,atunci de ce cautam locul ci nu esenta vietii?Adica oameni ,persoanele ce ne-au umplut diminetile cu aroma puternica de cafea si ne-au inseninat zilele ploioase cu sprinjin .

               Traim in paradis ,doar ca unii trecem pe langa el si il uitam .E paradisul tau ,exploreazal ,cautal ,gasestel si pastreazal .Suntem singurii stapani ai fiintei noastre ,putem face asta ,putem strange in pumnii nerabdatori paradisul dincolo ceea ce cunoastem.

sâmbătă, 25 septembrie 2010

ღCu parul lungღ

                        Mi-am lasat parul lung cu speranta ca  va schimba realitatea,ca din el va izvori o imensa cascada si fiecare picatura de apa ar fi o bucatica de zambet ,rezervata si pastrata pentru toti ce-mi ating pletele cu degetele lungi si lipsite de forma.Nu-i asa ,m-am inselat ,nu-mi sunt suvitele lungi raza de miser si fericire pe care mi-o doream ,sunt doar un decor fara rost la niste ochii negri si mari.Nici ei nu-s ce voiam ,nu-s infinitul,ci sunt doar o oglinda de-a lungul unui drum  ce-mi arata mai mult decat cunosc .
                        Spatele parca mi-e biciuit de povara ce o port ,iar fiecare fir de par e o nuia ,din ce in ce mai aspre,nu ,nu-s nici asta .Ele sunt doar ca o patura lunga ce-ti inghite tot corpul si nu te lasa sa evadezi.

                        E parul meu ,si-l iubesc ,ma iubeste ,dar uneori ma pedepseste ,caci e prea egoist ,tine prea mult si nu ma lasa sa-l tai .Tipa si si amentinta.E placut...o combinatie perfecta intre orgoliu si razbunare...poate chiar o obsesie .

miercuri, 22 septembrie 2010

ღIn clepsidra infinituluiღ

                    Mai repede decat crezi...Nu ma voi schimba ....Voi fi tot eu ,doar ca fara tine asa cum am fost de fapt mereu.

          Stau si plang lacrimi de sange intre peretii sticlosi si incolori patati cu rosul din ochii mei loviti de soarta.Poate exagerez ,sigur exagerez ,caci ma cufund in rauri de lacrimi ,dar oare nu asa trebuie?Oare nu asta trebuie sa fac ca sa scap? Nu asa ma voi elibera de pietricelele ce cad una cate una pe inima mea infierbantata?Ba da ,asa trebuie ,stiu ca e asa.Imi face bine sa plang,dar nu in clepsidra ,nu acolo unde tu ma privesti razand si degustand vinul aprins ce imi aluneca de pe obrajii obositi si din raul ce-mi ineaca ochii si lasa mici portite deschise catre paharul satisfactiei tale.
                    Nu-mi mai pasa ,caci stiu ,ca raul va fi secat in curand de razele ce-mi rasar in fiecare dimineata la geam.Pana acum le-am intors spatele si-am ras de ele la fel de tare cum faci tu cu mine ,dar nu-mi mai pasa ,caci stiu sa iubesc ce-mi doresc .Te-am vrut ,acum nu te mai afli pe lista mea ,te-am idolarizat ,acum nu mai esti aici,nu te mai simt,dar totusi ,lacrimile imi curg caci nu vor sa se opreasca.Nici eu nu vreau asta ,caci doar prin lacrimi nu-mi vei mai invada inima cu zambetul tau strangaresc si cu ochii atintiti spre corpul meu zvelt.

                   Amintirea va fi mereu ,dar nu si ele ,nu si durerea ,caci nisipul din clepsidra va cadea si cu fiecare particula a finului nisip te voi uita..

duminică, 19 septembrie 2010

ღUneoriღ

                   Uneori nu stiu ce sa spun .Simt ca ma aflu intre copacii ce coboara cu crengile spre mine ,si ma inec cu aer.
                   Uneori am prea multe idei..Complexitatea din mine se incurca intr-o singura fiinta .Nu pot desprinde firele gandurilor ce  nu-mi dau pace.
                  Uneori ma opresc si stationez ,dar doar pentru o clipa .Imediat se aude soneria si trebuie sa deschid usa celor pe care nu-i cunosc .Nu cunosc multe ,si le deschid pentru a atinge absolutul ,stiu ca n-am sa pot ,o stiu bine ,dar incerc ,esuez si iarasi incerc.
                 Alteori astept un semn ,de la tine ,astept sa stiu ca ma iubesti ,astept sa vad ca ma iubesti si tot astept....cu nerabdare momentul cand am sa fiu eu ,cea reala ,eu in toata diversitatea mea ,eu cu parfumul meu neastambarat de trandafiri otraviti,eu cu tot ce iclud .                

           Si  stiu ca ma aflu aici si acolo ,in toate partile ,doar prin sufletul meu ,prin soaptele in noapte ,la lumina lunii ce imi creioneaza viata cu becul cunoasterii.

                                              Poate sunt prea multe ...Numai asa stiu ca exist.

joi, 16 septembrie 2010

ღJoc de copiiღ

                     Stateam pe ulita si fluieram la porti sa iasa din odai copii ,ii asteptam pe toti si incepeam sa radem cand jucam sotronul ,saream coarda si fugeam pe drumul pietros farta sa stim de ce .. Ah ,asta nu-i realitatea mea ,copilaria mea nu a fost pierduta cu nopti in fata poartei vorbind si glumind despre orice stiu copiii.Eu am avut calculator ,iar comunicarea  era prin scris ,asa am invatat sa ma exprim ,asa am crescut si am stiut ca pot iubi tehnologia ,am invatat ca muzica calculatorului obosit e mai melodioasa ca cea a carutelor pe drumurile inguste de tara.
                      A existat si o perioada inainte de a sta in fata monitorului palpitant ,a fost ,este si va fi .Eram mica ,ma jucam cu flacaii in fata blocului ,dar eram intrerupti mereu de masinile ce suflau un vant rece.Nu a fost o perioada indelungata cand radeam si dansam ca nebunii cu vecinii,caci au aparut televizoarele color si imediat s-a umplut de desene animate ,iar cand ne intalneam la gradinita din discutile noastre nu lipseau vestitele animeuri si emisiuni ce ne ocupau intreaga zi.

                   Sa fi copil e minunat ,in vremuri de demult sau acum .Noi nu ne-am schimbat ,doar ne-am imbunatatit ,iar orice imbunatatire aduce adaugari sau ceva in lipsa.Crestem ca sa gresim ,gresim ca sa fim oameni .

luni, 13 septembrie 2010

ღuniversul cartilorღ

                      Cand am crescut ,bunica a inceput sa ma viziteze din ce in ce mai des.Venea cu acadele si fructe ca atunci cand era mica ,ii multumeam si invarteam ochii de doua ori fara ca ea sa observe.Nu lasam sa se vada ,dar asteptam cu nerabdare vizitele ei.Imi citea dintr-o carte mare legende ale marii.Nu-mi amintesc numele cartii ,n-am intrebat-o niciodata si n-as avea puterea de a incerca sa o intreb ,nu stiu de ce ,poate fiindca nu vreau sa arat ca-mi pasa.E in tipul si firea noastra sa nu intrebam .Prefer sa citesc doua carti decat sa pun o intrebare.Vreau sa stiu si sa cunosc mai multe decat intreaga planeta.
                      Cartile m-au insotit de la clipele in care obrajii mi se inbujorau la scenele romantice intre eroi si pana la sentimentul de gheata pe care il simt la scenele de razboi..Am crescut cu cartile banale cu imagini colorate care ma incantau prin starlucirea si simplitatea lor ,am continuat cu minunatele povesti ireale ,basmele nemuritoare,si am ajuns in clasa intai cand am  descoperit pentru prima oara cartile frumoase ,dar complicate.Am crescut si odata cu mine cartile au devenit mai dificile ,dar si ambitia de a le descifra s-a marit considerabil.Asa am ajuns sa cred ca exista un abecedar al cartilor pe care doar ele il cunosc.Un secret si o ordine bine pazita de neintalnitele garzi ale mintii.

                                               Iubesc cand simt vantul valsului pe care il danseaza pentru o sencunda paginile ce se inchid ,dar deschid orizontul gandurilor noastre spre rasarit ,lumina,stralucire.

sâmbătă, 11 septembrie 2010

ღInger sau demon?ღ

                    Uneori ma uit in oglinda si nu ma recunosc.Ochii inocenti dispar in spatele zambetului batjocuritor,indoit la colturi ce inspira teama .Ma inspaimant cu coprul meu zvelt ,dar prea impur ,cu parul meu lung ,dar prea obraznic si cu vorbele-mi spune penegandite.Inchid ochii ,dar sunt tot acolo ,doua eu ,cea buna si cea rea .Doua vieti in una singura.Doua personalitati diferite ce se completeaza prin miscarile energice si prin lupta in contiunua desfasurare .N-o sa se termine niciotata ,competitia cu mine insami intrece o cascada ,razele soarelui si fulgerele noptii.

                             Contradictie
                        As vrea sa am aripi albe
                        Sa fiu vestitor de pace
                        Sa imprasti culori cu vorbe
                        Si-o melodioasa voce.

                        Mi-as dori sa pot sa domin
                        Suflete albastre ,pure                                                                
                        Sa fiu un dulce asasin                                                               
                        Si-un fumator de prescurtare.                                                                          

joi, 9 septembrie 2010

ღ Timpul nu ingheataღ

                    Timpul nu iarta si nu iubeste.Nu tine cu nimeni ,e impartial si judeca la fel.Mi-am dorit ca timpul sa se opreasca fie si pentru o clipa in momentele cele mai fericite ale vietii mele.Stiu ca nu se poate si mi-am propus ,daca nu pot ramane unde e fericirea ,atunci sa aduc fericirea cu mine peste tot .Inca o pastrez in poseta ,dar uneori poseta se fura si odata cu ea zambetul meu,dar am o rezerva ,si acea rezerva sunteti voi .Cei care ascultati ce spun si ce simt ,cei care nu adorm citind cuvintele lipsite de sens ale unei minti imbatate cu mirosul de dorire a mai mult.
                    De ce avem o parere atat de buna despre timp?Timpul ne distruge ,cum poate sa ne vindece ceva ce defapt omoara?Ne omoara corpul ,dar odata cu el sufletul renaste ,ca atunci cand scoti o cutie din debara de mult uitata in intuneric ,iar acolo gasesti cele mai de pret bijuterii pe care ai crezut ca le-ai pietdut.Noi pierdem sufletul ,dar universul nu-l pierde.Atat ranile fizice si ranile sufletului sunt alintate de expresia :" timpul vindca totul" ,atat de fals si totusi atat de adevarat .Timpul da uitarii ,dar nu vindeca .In spatele oricarei rani ramane o cicatrice .O cicatrice foarte sensibila ce se poate redeschide oricand.Rana mea e inca una deschisa ...praful s-a asezat pe ea ,dar inca sangereaza in adancul sufletului meu.

                 Avem nevoie de timp ...sa ne maturizam ,dar avem nevoie de pauze ca sa mai traim un pic copilaria.Timpul se scurge pe langa noi ,si in acelasi timp vine in noi  cu intelepciune si resemnare.

miercuri, 8 septembrie 2010

ღPloaie de steleღ

                      Se spune ca atunci cand o stea cade ,un suflet se stinge.Stateam pe balconul inmiresmat de parfumul florilor tinere si ma uitam rusinata parca de indrazneala mea la micutele puncte de pe cer.Toate luminau orbitor ,iar pentru o clipa au inceput sa se invarta pana cand numele mi-a fost scris in stele.Urmaream fiecare litera fosforescenta si nu intelegeam...Ma simteam neputincioasa in fata a atata frumusete.Am inchis ochii si fiecare stea a inceput sa cada ,mi-am pus multe dorinte ,cu tristetea sufletelor ce s-au stins .Apoi mi-am dat seama ca nu-i adevarat ,stelele nu au cazut ,ele s-au transfornat in idealurile si visele mele.

                Ati simtit vreodata ca cerul iti zambeste ?Ti-ai pus dorinte cand o stea a cauzut sau acea minunatie iti blocheaza gandurile ca uiti de oportunitatea de ati pune dorinta catre  zei si dincolo de ei?Unde dispar ele ,dorintele,raman printre noi...?

luni, 6 septembrie 2010

ღInima de nisipღ

                     Mi-e sete ...sunt in desert ...sau nu ...nu exista desert aici ,doar inima mi-e de nisip .Fiecare clipa se destrama si o data cu ea o parte din inima mea nisipoasa .Eram  pe plaja parasita si ma uitam la valurile tumultoase .Cum fiecare reflexie a razelor de soare imi aminteste de tine m-am intristat si m-am gandit sa uit totul .Am luat un pumn de nisip si l-am lasat sa alunece incet ,incet printre degetele mele lungi si subtiri ca ale unui schelete .M-am simtit mai usoara ,parca piatra ce mi se prinsese de constiinta se desprinsese si in urma ei am ramas o noua eu.

                  Voi sunteti ce pretindeti sau sunteti niste marionete ale vietii? Jucatede iubire prin proprile figurine abstracte?

sâmbătă, 4 septembrie 2010

ღJocul vietiiღ

                    Din toate timpurile se vorbeste despre viata .Fiecare o vede altfel ,dar eu o simt ca un joc de sah ,il joci ,dar nu stii daca vei castiga sau vei pierde .Risti cu speranta ca vei supravietui si totusi mereu se termina .Invins sau invingator nu mai conteaza ,e un razboi ...E o viata alb negru insirata in echipe .Echipe tradatoare ,lingusitoare ,hoate ,sirete si prefacute .Echipe din plastic sau din sticla sau doar echipe conduse de un gand de deasupra lor ,de o putere care ii domina .Singura culoare din viata suntem noi ,am supt orice particula de viata si frumusete existenta ...acum am mai ramas doar noi ,colorati prin imaginatie si prin dorinta de a nu ne pierde personalitatea .

                Iubesc viata ...urasc viata ...

joi, 2 septembrie 2010

ღSa ma iubesti ...ღ

                                                                       Promisiuni si juraminte
                                                                       Scrise cu o mie de cuvinte
                                                                       Intr-o scrisoare de amor
                                                                       Trimisa cu mult dor.
                                                                       Rasfirate pe o foaie
                                                                       Fraze ce ganduri taie
                                                                       Se invart jur imprejur
                                                                       Parca dau un tur.
                     
                                                                      Scrisoare cu fir legata
                                                                      Si-n plic bagata,
                                                                      Trimisa la geamul tau
                                                                      Ca sa nu ma mai ti cu gand rau
                                                                       La usa sentimentelor tale
                                                                      Unde vor sa se strecoare ale mele.
                                                                     
                 Un fir de aur
                 Un suflet pur
                 Un cantec la geam
                 Poate asa o sa te am .
                                                                 
                                                                     Pe o foaie ingalbenita
                                                                     La colturi mototolita
                                                                     Scriu si acum cu mult greu,
                                                                     Acum si mereu ,mereu
                                                                     Te strig ,te chem
                                                                     Tot asteptand ca-un ghem.
                                                                     Caci fara tine nu traiesc .
                                                                     Si doar pe tine te iubesc.
                           
                                                                    Insir versuri cu o pana ,
                                                                    Privesc spre luna,
                                                                    inmoi penita in cerneala,
                                                                    Dar chipu-ti imi face morala,
                                                                    Gandurile se incarca
                                                                    Sub o neagra masca .
            Trimis cu gandul deschis
            Un necunoscut vis,
            Un ideal,o dorinta
            Si chiar o cerinta:
                                            Sa ma iubesti !
         
             
                                                                  
                                                                  

marți, 31 august 2010

ღMasca de lutღ

                       Vantul inceputului de toamna imi biciuie pielea alba ca a florilor de ciresi .Tin cana cu lapte fierbinte in mana mea rece .O frunza ruginie se desprinde si cade pe iarba care si-a inmuiat varful in aurul verii..Incep sa alerg pe covorul subtire de frunze multicolore .Alerg ,alerg gandindu-ma la tine .Si parca am fi amandoi ,descoperind universul ,dincolo de bariera groasa a necunioscutului ,a fricii si a necredintei .Imi atingi obrajii rosi si te uiti fix in ochii mei .Te plac ,ma placi ,ne placem .Imi amintesc ca nu esti real ,esti doar cosmarul de aseara ce porti o masca ...o masca groasa de lut .
                       Sunt defecta in complexitatea mea ,sunt ireala in imaginatia ta ,sunt prototipul iubirii noastre de mult uitata...sunt doar eu ,mai puternica decat oricand .Imi amintesc cum ne-am cunoscut ,sub vita de vie si-am umplut un cos cu striguri .Moment fantastic petrecut impreuna ,poate singurul ,acum nu mai esti si nu mai vreau sa fi.

luni, 30 august 2010

ღRochie de papadieღ

                     Stateam in gradina si plangeam ,lacrimile ca boabele de roua  alunecau in palmele mele fierbinti si parca se trasformau in perle.Era doar o impresie ,daca ar fi fost real as fi avut mii de coliere cu perle ,dar n-am decat mii de cuvinte inecate.Balul se apropia si nu aveam cu ce ma imbraca .M-am intins in iarba ,am luat o papadie ,am strans-o la piept ,dar la a doua privire ramasese golasa.Am luat alta si am suflat  ,am inceput sa rad puternic .Atata frumusete cand e imbracata ,dar dezbracata de ce nu-i frumoasa? Dar este mi-am zis ,e frumoasa oricum ,am cules toate papadiile din gradina si am suflat in toate.Aerul s-a umplut cu zane mici si albe ce inviorau admosfera monotona.Si m-am gandit ,daca as fi imbracata in papadie?Dintr-o data in loc de pantaloni rupli in ghenunchi si de tricoul vechi mi-a aprut o rochie alba si lunga parca era culesa din povestile cu printese.La prima atingere a disparut ...Mi-am zis : frumusetea trecatoare...si am plecat cu suvoaie de lacrimi inghetate in sufletul meu sarac.

duminică, 29 august 2010

ღCopacul inspiratieiღ

                                                      Dorinta mea a fost sa aflu de unde vine inspiratia?Ce inseamna ea?
           
            Cerul de un albastru nemaiintalnit trimitea semnale de lumina catre pamant ,mi-am zis :INSPIRATIA .Erau doar stele cazatoare ,mii de luminite miscatoare cu alura vesela de sarbatoare.Toate dansau pe muzica vantului nastrusnic .Dintr-o data vantul s-a oprit ,stelele au disparut ,si incet, incet si-a facut intrarea luna .Era mareata in mijlocul cerului pustiu ,am stimtit ca-i seman ,amandoua singure si parasite ,dar impreuna de neoprit.Ea privea totul din univers ,iar eu ii trimiteam putere sa reapara ,ii zambeam si-mi raspundea cu mici raze multicolore.Eram naucita ca nu gasisem raspunsul intrebarilor mele si-l cautasem ani intregi .O poteca ingusta si serpuita mi-a fost aratata de minunata regina a noptii.Parca nu calcase niciodata picior de om pe ea,am pasit infriosata ,aproape plangeam cand am ajuns la capat .Un copac gigantic mi s-a aratat in fata ochilor .Nu mai vazusem niciodata un astefl de copac.Era special.Frunzele erau colorate diferit una de alta,trunchiul gros si negru statea sa cada si totusi de la jumatatea lui isi revenea inaltanduse spre cer ,cersind raze de soare .Frunza roz s-a desprins ,am pins-o ,erau hieroglife pe ea ,nu intelegeam nimic ,m-am mai uitat odata si scrisul a devenit ca un izvor  ce curge incontinu ,iar acel izvor era inspiratia .In continua miscare neuitata si totusi difersivicata prin drumul imens pe care il strabate,il auzeam clar cum  sipotea ca niste fluiere de argint .Fiecare frunza ,fiecare particula de praf , fiecare fir de apa si fiecare drum e un alt mod al inspiratiei ,al inspiratiei noastre .

sâmbătă, 28 august 2010

ღ Basmeleღ

            M-am uitat pe geam ,eram la munte,varfurile muntilor ajungeau parca la cer ,iar norii ii inecau cu aburul lor cenusiu.Pe poteca prafuita ,inconjurata de flori se plimbau doi indragostiti.Parca era un peisaj de pe o carte de basm ,se tineau tandru de mana si mergeau spre nord fara sa-si miste trupurile ,doar degetele inghetate.
       Basmele ...Parca si acum stau langa trupul cald al mamei si astept cu nerabdare sa-mi citeasca un nou basm .Mama venea in fiecare seara, se aseza langa mine si cu o mana ma sprijinea ,iar cu cealalta tinea cartea cu ilustrati colorate.Dupa fiecare poveste ma amageam cu intrebari ,principala era :" Printesa si printul s-au casatorit ,dar dupaaceea ce vor face? de ce se termina atat de burusc?" voiam o continuare si i-o ceream mamei ,dar ea imi raspundea cu blandete  ca cuplul regal a ramas fericiti pana la adanci bartaneti ,asta stiam deja ,eu voiam ceva nou ,asa ca insistam ,nu mai stia cu ce sa-mi aline curiozitatea ,ma lasa cu gandurile neclare .Mi-am raspuns singura pe pagini intregi ce astazi au zburat dincolo de granitele realitatii .

vineri, 27 august 2010

ღrasaritღ

          M-am trezit cu un straniu sentiment de regret.Nu regret nimic ,dar senzatia din aceasta dimineata mi-a amintit de aberatia mirosului de nisip umed si de aer curat ce m-au inviorat.Stateam cu picioarele goale in apa involvurata ,iar valurile mi se loveau de glezna lasand-o rosie si rece.Briza imi sufla suvitele rebele de par ,descoperindu-mi fata indreptata spre soare.Atunci rasarea ,era de-o frumusete uimitoare .se inalta mandru si imi zambea ,ii raspundeam timid si am uitat pentru o clipa ca  traiesc ...apoi m-am trezit cu un sentiment amar de pierdere a rasaritulul.Era prea tarziu soarele deja era sus si impartea raze slabe copacilor,asfaltului si oamenilor.Mi-a venit sa plang cand am realizat ca a fost doar un vis .Mi-am propus ca maine sa vad rasaritul.

Doar un vis...unul superb ,dar  s-a spulberat dintr-o trezire.

                                                                     Tu

                                          Esti ca un rasarit de soare
                                          Uitat pe bolta uimitoare
                                          Dorit de cer si de zare
                                          Cu flori de crin a ta incoronare
                                          Spre zei,spre lume a ta venire
                                          Cu o raza cetoasa ,subtire
                                          De lumina, si albe fire
                                          Cu rosu in flacara de dorire
                                          Ce naruie o nesfarsita iubire
                                          Esti o iluzie de venire
                                          A unui strop de fericire
                                          Uitat intr-o lume de nenorocire.

joi, 26 august 2010

ღInceputul bloguluiღ

             Inca nu stiu de ce l-am facut ,am vrut sa existe un mod de a comunica cu toata lumea ,un mod prin care sa-mi fac intelese gandurile si sa-mi impartasesc ideile cu voi toti.Imi place sa scriu despre viata ,despre lume ,despre infinit si marginit. Ce e marginitul? Imaginea pe care o avem despre un anume subiect ,incapatanarea de a nu gandi mai mult ,egoismul de a crede ca avem dreptate doar fiindca suntem mai in varsta decat un copil sau marginile vietii.Insa infinitul este cu totul captivant ,plin de mister .Sunt atatea intrebari pe care mi le-am pus referitoare la absolutul neatins ,cum sa-l ajungem? Cum sa vedem ce nu cunoastem?Dar sa simtim? Oare acele setimente senine sau acele dureri sufletesti fac parte din infinit? Poate ...poate nu .

             Nu v-ar place sa ajungeti pe luna? Acolo sa puteti respira?Cum ar fi viata voastra pe luna?Ar fi mai buna?Mai plina de culoare? Poate...poate nu .Iubesc luna plina ,ma uit la ea cu insistenta si astept un semn ,un semn ca divinitatile exista ,singurul motiv pentru care as crede asta e luna si soarele cu schimbul lor  neobosit de enrgie si dansul nesfarsit in jurul pamantului.Deci viata exista si-n planete si-n stele. .