marți, 31 august 2010

ღMasca de lutღ

                       Vantul inceputului de toamna imi biciuie pielea alba ca a florilor de ciresi .Tin cana cu lapte fierbinte in mana mea rece .O frunza ruginie se desprinde si cade pe iarba care si-a inmuiat varful in aurul verii..Incep sa alerg pe covorul subtire de frunze multicolore .Alerg ,alerg gandindu-ma la tine .Si parca am fi amandoi ,descoperind universul ,dincolo de bariera groasa a necunioscutului ,a fricii si a necredintei .Imi atingi obrajii rosi si te uiti fix in ochii mei .Te plac ,ma placi ,ne placem .Imi amintesc ca nu esti real ,esti doar cosmarul de aseara ce porti o masca ...o masca groasa de lut .
                       Sunt defecta in complexitatea mea ,sunt ireala in imaginatia ta ,sunt prototipul iubirii noastre de mult uitata...sunt doar eu ,mai puternica decat oricand .Imi amintesc cum ne-am cunoscut ,sub vita de vie si-am umplut un cos cu striguri .Moment fantastic petrecut impreuna ,poate singurul ,acum nu mai esti si nu mai vreau sa fi.

luni, 30 august 2010

ღRochie de papadieღ

                     Stateam in gradina si plangeam ,lacrimile ca boabele de roua  alunecau in palmele mele fierbinti si parca se trasformau in perle.Era doar o impresie ,daca ar fi fost real as fi avut mii de coliere cu perle ,dar n-am decat mii de cuvinte inecate.Balul se apropia si nu aveam cu ce ma imbraca .M-am intins in iarba ,am luat o papadie ,am strans-o la piept ,dar la a doua privire ramasese golasa.Am luat alta si am suflat  ,am inceput sa rad puternic .Atata frumusete cand e imbracata ,dar dezbracata de ce nu-i frumoasa? Dar este mi-am zis ,e frumoasa oricum ,am cules toate papadiile din gradina si am suflat in toate.Aerul s-a umplut cu zane mici si albe ce inviorau admosfera monotona.Si m-am gandit ,daca as fi imbracata in papadie?Dintr-o data in loc de pantaloni rupli in ghenunchi si de tricoul vechi mi-a aprut o rochie alba si lunga parca era culesa din povestile cu printese.La prima atingere a disparut ...Mi-am zis : frumusetea trecatoare...si am plecat cu suvoaie de lacrimi inghetate in sufletul meu sarac.

duminică, 29 august 2010

ღCopacul inspiratieiღ

                                                      Dorinta mea a fost sa aflu de unde vine inspiratia?Ce inseamna ea?
           
            Cerul de un albastru nemaiintalnit trimitea semnale de lumina catre pamant ,mi-am zis :INSPIRATIA .Erau doar stele cazatoare ,mii de luminite miscatoare cu alura vesela de sarbatoare.Toate dansau pe muzica vantului nastrusnic .Dintr-o data vantul s-a oprit ,stelele au disparut ,si incet, incet si-a facut intrarea luna .Era mareata in mijlocul cerului pustiu ,am stimtit ca-i seman ,amandoua singure si parasite ,dar impreuna de neoprit.Ea privea totul din univers ,iar eu ii trimiteam putere sa reapara ,ii zambeam si-mi raspundea cu mici raze multicolore.Eram naucita ca nu gasisem raspunsul intrebarilor mele si-l cautasem ani intregi .O poteca ingusta si serpuita mi-a fost aratata de minunata regina a noptii.Parca nu calcase niciodata picior de om pe ea,am pasit infriosata ,aproape plangeam cand am ajuns la capat .Un copac gigantic mi s-a aratat in fata ochilor .Nu mai vazusem niciodata un astefl de copac.Era special.Frunzele erau colorate diferit una de alta,trunchiul gros si negru statea sa cada si totusi de la jumatatea lui isi revenea inaltanduse spre cer ,cersind raze de soare .Frunza roz s-a desprins ,am pins-o ,erau hieroglife pe ea ,nu intelegeam nimic ,m-am mai uitat odata si scrisul a devenit ca un izvor  ce curge incontinu ,iar acel izvor era inspiratia .In continua miscare neuitata si totusi difersivicata prin drumul imens pe care il strabate,il auzeam clar cum  sipotea ca niste fluiere de argint .Fiecare frunza ,fiecare particula de praf , fiecare fir de apa si fiecare drum e un alt mod al inspiratiei ,al inspiratiei noastre .

sâmbătă, 28 august 2010

ღ Basmeleღ

            M-am uitat pe geam ,eram la munte,varfurile muntilor ajungeau parca la cer ,iar norii ii inecau cu aburul lor cenusiu.Pe poteca prafuita ,inconjurata de flori se plimbau doi indragostiti.Parca era un peisaj de pe o carte de basm ,se tineau tandru de mana si mergeau spre nord fara sa-si miste trupurile ,doar degetele inghetate.
       Basmele ...Parca si acum stau langa trupul cald al mamei si astept cu nerabdare sa-mi citeasca un nou basm .Mama venea in fiecare seara, se aseza langa mine si cu o mana ma sprijinea ,iar cu cealalta tinea cartea cu ilustrati colorate.Dupa fiecare poveste ma amageam cu intrebari ,principala era :" Printesa si printul s-au casatorit ,dar dupaaceea ce vor face? de ce se termina atat de burusc?" voiam o continuare si i-o ceream mamei ,dar ea imi raspundea cu blandete  ca cuplul regal a ramas fericiti pana la adanci bartaneti ,asta stiam deja ,eu voiam ceva nou ,asa ca insistam ,nu mai stia cu ce sa-mi aline curiozitatea ,ma lasa cu gandurile neclare .Mi-am raspuns singura pe pagini intregi ce astazi au zburat dincolo de granitele realitatii .

vineri, 27 august 2010

ღrasaritღ

          M-am trezit cu un straniu sentiment de regret.Nu regret nimic ,dar senzatia din aceasta dimineata mi-a amintit de aberatia mirosului de nisip umed si de aer curat ce m-au inviorat.Stateam cu picioarele goale in apa involvurata ,iar valurile mi se loveau de glezna lasand-o rosie si rece.Briza imi sufla suvitele rebele de par ,descoperindu-mi fata indreptata spre soare.Atunci rasarea ,era de-o frumusete uimitoare .se inalta mandru si imi zambea ,ii raspundeam timid si am uitat pentru o clipa ca  traiesc ...apoi m-am trezit cu un sentiment amar de pierdere a rasaritulul.Era prea tarziu soarele deja era sus si impartea raze slabe copacilor,asfaltului si oamenilor.Mi-a venit sa plang cand am realizat ca a fost doar un vis .Mi-am propus ca maine sa vad rasaritul.

Doar un vis...unul superb ,dar  s-a spulberat dintr-o trezire.

                                                                     Tu

                                          Esti ca un rasarit de soare
                                          Uitat pe bolta uimitoare
                                          Dorit de cer si de zare
                                          Cu flori de crin a ta incoronare
                                          Spre zei,spre lume a ta venire
                                          Cu o raza cetoasa ,subtire
                                          De lumina, si albe fire
                                          Cu rosu in flacara de dorire
                                          Ce naruie o nesfarsita iubire
                                          Esti o iluzie de venire
                                          A unui strop de fericire
                                          Uitat intr-o lume de nenorocire.

joi, 26 august 2010

ღInceputul bloguluiღ

             Inca nu stiu de ce l-am facut ,am vrut sa existe un mod de a comunica cu toata lumea ,un mod prin care sa-mi fac intelese gandurile si sa-mi impartasesc ideile cu voi toti.Imi place sa scriu despre viata ,despre lume ,despre infinit si marginit. Ce e marginitul? Imaginea pe care o avem despre un anume subiect ,incapatanarea de a nu gandi mai mult ,egoismul de a crede ca avem dreptate doar fiindca suntem mai in varsta decat un copil sau marginile vietii.Insa infinitul este cu totul captivant ,plin de mister .Sunt atatea intrebari pe care mi le-am pus referitoare la absolutul neatins ,cum sa-l ajungem? Cum sa vedem ce nu cunoastem?Dar sa simtim? Oare acele setimente senine sau acele dureri sufletesti fac parte din infinit? Poate ...poate nu .

             Nu v-ar place sa ajungeti pe luna? Acolo sa puteti respira?Cum ar fi viata voastra pe luna?Ar fi mai buna?Mai plina de culoare? Poate...poate nu .Iubesc luna plina ,ma uit la ea cu insistenta si astept un semn ,un semn ca divinitatile exista ,singurul motiv pentru care as crede asta e luna si soarele cu schimbul lor  neobosit de enrgie si dansul nesfarsit in jurul pamantului.Deci viata exista si-n planete si-n stele. .