miercuri, 29 septembrie 2010

ღUn paradis si-un visღ

                       Cu totii ne-am dorit uneori sa ajungem in paradis ,in paradisul nostru.Credem ca e un ideal ce nu va putea fi atins niciodata . Defapt l-am ajuns de mult .L-am intrecut prin simplele si umilele noastre sentimente ce ne arata trairea ce-am dori s-o simtim intr-un loc de vis,insa trecem fara sa-i dam importanta ce-o merita trairilor noastre si fiecarui colt indoit in forma zambetului adevarat.
                      Pentru fiecare paradisul e altceva ,pentru unii e o plaja cu soare ,pentru altii o poteca ingusta si lunga inconjurata cu copacii incarcati de dorintele noastre gandite in serile lipsite de magia lui mos Ene.Credem ca paradisul e un loc si asteptam toata viata sa ajungem la el ,stim ca e nepopulat ,atunci de ce cautam locul ci nu esenta vietii?Adica oameni ,persoanele ce ne-au umplut diminetile cu aroma puternica de cafea si ne-au inseninat zilele ploioase cu sprinjin .

               Traim in paradis ,doar ca unii trecem pe langa el si il uitam .E paradisul tau ,exploreazal ,cautal ,gasestel si pastreazal .Suntem singurii stapani ai fiintei noastre ,putem face asta ,putem strange in pumnii nerabdatori paradisul dincolo ceea ce cunoastem.

sâmbătă, 25 septembrie 2010

ღCu parul lungღ

                        Mi-am lasat parul lung cu speranta ca  va schimba realitatea,ca din el va izvori o imensa cascada si fiecare picatura de apa ar fi o bucatica de zambet ,rezervata si pastrata pentru toti ce-mi ating pletele cu degetele lungi si lipsite de forma.Nu-i asa ,m-am inselat ,nu-mi sunt suvitele lungi raza de miser si fericire pe care mi-o doream ,sunt doar un decor fara rost la niste ochii negri si mari.Nici ei nu-s ce voiam ,nu-s infinitul,ci sunt doar o oglinda de-a lungul unui drum  ce-mi arata mai mult decat cunosc .
                        Spatele parca mi-e biciuit de povara ce o port ,iar fiecare fir de par e o nuia ,din ce in ce mai aspre,nu ,nu-s nici asta .Ele sunt doar ca o patura lunga ce-ti inghite tot corpul si nu te lasa sa evadezi.

                        E parul meu ,si-l iubesc ,ma iubeste ,dar uneori ma pedepseste ,caci e prea egoist ,tine prea mult si nu ma lasa sa-l tai .Tipa si si amentinta.E placut...o combinatie perfecta intre orgoliu si razbunare...poate chiar o obsesie .

miercuri, 22 septembrie 2010

ღIn clepsidra infinituluiღ

                    Mai repede decat crezi...Nu ma voi schimba ....Voi fi tot eu ,doar ca fara tine asa cum am fost de fapt mereu.

          Stau si plang lacrimi de sange intre peretii sticlosi si incolori patati cu rosul din ochii mei loviti de soarta.Poate exagerez ,sigur exagerez ,caci ma cufund in rauri de lacrimi ,dar oare nu asa trebuie?Oare nu asta trebuie sa fac ca sa scap? Nu asa ma voi elibera de pietricelele ce cad una cate una pe inima mea infierbantata?Ba da ,asa trebuie ,stiu ca e asa.Imi face bine sa plang,dar nu in clepsidra ,nu acolo unde tu ma privesti razand si degustand vinul aprins ce imi aluneca de pe obrajii obositi si din raul ce-mi ineaca ochii si lasa mici portite deschise catre paharul satisfactiei tale.
                    Nu-mi mai pasa ,caci stiu ,ca raul va fi secat in curand de razele ce-mi rasar in fiecare dimineata la geam.Pana acum le-am intors spatele si-am ras de ele la fel de tare cum faci tu cu mine ,dar nu-mi mai pasa ,caci stiu sa iubesc ce-mi doresc .Te-am vrut ,acum nu te mai afli pe lista mea ,te-am idolarizat ,acum nu mai esti aici,nu te mai simt,dar totusi ,lacrimile imi curg caci nu vor sa se opreasca.Nici eu nu vreau asta ,caci doar prin lacrimi nu-mi vei mai invada inima cu zambetul tau strangaresc si cu ochii atintiti spre corpul meu zvelt.

                   Amintirea va fi mereu ,dar nu si ele ,nu si durerea ,caci nisipul din clepsidra va cadea si cu fiecare particula a finului nisip te voi uita..

duminică, 19 septembrie 2010

ღUneoriღ

                   Uneori nu stiu ce sa spun .Simt ca ma aflu intre copacii ce coboara cu crengile spre mine ,si ma inec cu aer.
                   Uneori am prea multe idei..Complexitatea din mine se incurca intr-o singura fiinta .Nu pot desprinde firele gandurilor ce  nu-mi dau pace.
                  Uneori ma opresc si stationez ,dar doar pentru o clipa .Imediat se aude soneria si trebuie sa deschid usa celor pe care nu-i cunosc .Nu cunosc multe ,si le deschid pentru a atinge absolutul ,stiu ca n-am sa pot ,o stiu bine ,dar incerc ,esuez si iarasi incerc.
                 Alteori astept un semn ,de la tine ,astept sa stiu ca ma iubesti ,astept sa vad ca ma iubesti si tot astept....cu nerabdare momentul cand am sa fiu eu ,cea reala ,eu in toata diversitatea mea ,eu cu parfumul meu neastambarat de trandafiri otraviti,eu cu tot ce iclud .                

           Si  stiu ca ma aflu aici si acolo ,in toate partile ,doar prin sufletul meu ,prin soaptele in noapte ,la lumina lunii ce imi creioneaza viata cu becul cunoasterii.

                                              Poate sunt prea multe ...Numai asa stiu ca exist.

joi, 16 septembrie 2010

ღJoc de copiiღ

                     Stateam pe ulita si fluieram la porti sa iasa din odai copii ,ii asteptam pe toti si incepeam sa radem cand jucam sotronul ,saream coarda si fugeam pe drumul pietros farta sa stim de ce .. Ah ,asta nu-i realitatea mea ,copilaria mea nu a fost pierduta cu nopti in fata poartei vorbind si glumind despre orice stiu copiii.Eu am avut calculator ,iar comunicarea  era prin scris ,asa am invatat sa ma exprim ,asa am crescut si am stiut ca pot iubi tehnologia ,am invatat ca muzica calculatorului obosit e mai melodioasa ca cea a carutelor pe drumurile inguste de tara.
                      A existat si o perioada inainte de a sta in fata monitorului palpitant ,a fost ,este si va fi .Eram mica ,ma jucam cu flacaii in fata blocului ,dar eram intrerupti mereu de masinile ce suflau un vant rece.Nu a fost o perioada indelungata cand radeam si dansam ca nebunii cu vecinii,caci au aparut televizoarele color si imediat s-a umplut de desene animate ,iar cand ne intalneam la gradinita din discutile noastre nu lipseau vestitele animeuri si emisiuni ce ne ocupau intreaga zi.

                   Sa fi copil e minunat ,in vremuri de demult sau acum .Noi nu ne-am schimbat ,doar ne-am imbunatatit ,iar orice imbunatatire aduce adaugari sau ceva in lipsa.Crestem ca sa gresim ,gresim ca sa fim oameni .

luni, 13 septembrie 2010

ღuniversul cartilorღ

                      Cand am crescut ,bunica a inceput sa ma viziteze din ce in ce mai des.Venea cu acadele si fructe ca atunci cand era mica ,ii multumeam si invarteam ochii de doua ori fara ca ea sa observe.Nu lasam sa se vada ,dar asteptam cu nerabdare vizitele ei.Imi citea dintr-o carte mare legende ale marii.Nu-mi amintesc numele cartii ,n-am intrebat-o niciodata si n-as avea puterea de a incerca sa o intreb ,nu stiu de ce ,poate fiindca nu vreau sa arat ca-mi pasa.E in tipul si firea noastra sa nu intrebam .Prefer sa citesc doua carti decat sa pun o intrebare.Vreau sa stiu si sa cunosc mai multe decat intreaga planeta.
                      Cartile m-au insotit de la clipele in care obrajii mi se inbujorau la scenele romantice intre eroi si pana la sentimentul de gheata pe care il simt la scenele de razboi..Am crescut cu cartile banale cu imagini colorate care ma incantau prin starlucirea si simplitatea lor ,am continuat cu minunatele povesti ireale ,basmele nemuritoare,si am ajuns in clasa intai cand am  descoperit pentru prima oara cartile frumoase ,dar complicate.Am crescut si odata cu mine cartile au devenit mai dificile ,dar si ambitia de a le descifra s-a marit considerabil.Asa am ajuns sa cred ca exista un abecedar al cartilor pe care doar ele il cunosc.Un secret si o ordine bine pazita de neintalnitele garzi ale mintii.

                                               Iubesc cand simt vantul valsului pe care il danseaza pentru o sencunda paginile ce se inchid ,dar deschid orizontul gandurilor noastre spre rasarit ,lumina,stralucire.

sâmbătă, 11 septembrie 2010

ღInger sau demon?ღ

                    Uneori ma uit in oglinda si nu ma recunosc.Ochii inocenti dispar in spatele zambetului batjocuritor,indoit la colturi ce inspira teama .Ma inspaimant cu coprul meu zvelt ,dar prea impur ,cu parul meu lung ,dar prea obraznic si cu vorbele-mi spune penegandite.Inchid ochii ,dar sunt tot acolo ,doua eu ,cea buna si cea rea .Doua vieti in una singura.Doua personalitati diferite ce se completeaza prin miscarile energice si prin lupta in contiunua desfasurare .N-o sa se termine niciotata ,competitia cu mine insami intrece o cascada ,razele soarelui si fulgerele noptii.

                             Contradictie
                        As vrea sa am aripi albe
                        Sa fiu vestitor de pace
                        Sa imprasti culori cu vorbe
                        Si-o melodioasa voce.

                        Mi-as dori sa pot sa domin
                        Suflete albastre ,pure                                                                
                        Sa fiu un dulce asasin                                                               
                        Si-un fumator de prescurtare.                                                                          

joi, 9 septembrie 2010

ღ Timpul nu ingheataღ

                    Timpul nu iarta si nu iubeste.Nu tine cu nimeni ,e impartial si judeca la fel.Mi-am dorit ca timpul sa se opreasca fie si pentru o clipa in momentele cele mai fericite ale vietii mele.Stiu ca nu se poate si mi-am propus ,daca nu pot ramane unde e fericirea ,atunci sa aduc fericirea cu mine peste tot .Inca o pastrez in poseta ,dar uneori poseta se fura si odata cu ea zambetul meu,dar am o rezerva ,si acea rezerva sunteti voi .Cei care ascultati ce spun si ce simt ,cei care nu adorm citind cuvintele lipsite de sens ale unei minti imbatate cu mirosul de dorire a mai mult.
                    De ce avem o parere atat de buna despre timp?Timpul ne distruge ,cum poate sa ne vindece ceva ce defapt omoara?Ne omoara corpul ,dar odata cu el sufletul renaste ,ca atunci cand scoti o cutie din debara de mult uitata in intuneric ,iar acolo gasesti cele mai de pret bijuterii pe care ai crezut ca le-ai pietdut.Noi pierdem sufletul ,dar universul nu-l pierde.Atat ranile fizice si ranile sufletului sunt alintate de expresia :" timpul vindca totul" ,atat de fals si totusi atat de adevarat .Timpul da uitarii ,dar nu vindeca .In spatele oricarei rani ramane o cicatrice .O cicatrice foarte sensibila ce se poate redeschide oricand.Rana mea e inca una deschisa ...praful s-a asezat pe ea ,dar inca sangereaza in adancul sufletului meu.

                 Avem nevoie de timp ...sa ne maturizam ,dar avem nevoie de pauze ca sa mai traim un pic copilaria.Timpul se scurge pe langa noi ,si in acelasi timp vine in noi  cu intelepciune si resemnare.

miercuri, 8 septembrie 2010

ღPloaie de steleღ

                      Se spune ca atunci cand o stea cade ,un suflet se stinge.Stateam pe balconul inmiresmat de parfumul florilor tinere si ma uitam rusinata parca de indrazneala mea la micutele puncte de pe cer.Toate luminau orbitor ,iar pentru o clipa au inceput sa se invarta pana cand numele mi-a fost scris in stele.Urmaream fiecare litera fosforescenta si nu intelegeam...Ma simteam neputincioasa in fata a atata frumusete.Am inchis ochii si fiecare stea a inceput sa cada ,mi-am pus multe dorinte ,cu tristetea sufletelor ce s-au stins .Apoi mi-am dat seama ca nu-i adevarat ,stelele nu au cazut ,ele s-au transfornat in idealurile si visele mele.

                Ati simtit vreodata ca cerul iti zambeste ?Ti-ai pus dorinte cand o stea a cauzut sau acea minunatie iti blocheaza gandurile ca uiti de oportunitatea de ati pune dorinta catre  zei si dincolo de ei?Unde dispar ele ,dorintele,raman printre noi...?

luni, 6 septembrie 2010

ღInima de nisipღ

                     Mi-e sete ...sunt in desert ...sau nu ...nu exista desert aici ,doar inima mi-e de nisip .Fiecare clipa se destrama si o data cu ea o parte din inima mea nisipoasa .Eram  pe plaja parasita si ma uitam la valurile tumultoase .Cum fiecare reflexie a razelor de soare imi aminteste de tine m-am intristat si m-am gandit sa uit totul .Am luat un pumn de nisip si l-am lasat sa alunece incet ,incet printre degetele mele lungi si subtiri ca ale unui schelete .M-am simtit mai usoara ,parca piatra ce mi se prinsese de constiinta se desprinsese si in urma ei am ramas o noua eu.

                  Voi sunteti ce pretindeti sau sunteti niste marionete ale vietii? Jucatede iubire prin proprile figurine abstracte?

sâmbătă, 4 septembrie 2010

ღJocul vietiiღ

                    Din toate timpurile se vorbeste despre viata .Fiecare o vede altfel ,dar eu o simt ca un joc de sah ,il joci ,dar nu stii daca vei castiga sau vei pierde .Risti cu speranta ca vei supravietui si totusi mereu se termina .Invins sau invingator nu mai conteaza ,e un razboi ...E o viata alb negru insirata in echipe .Echipe tradatoare ,lingusitoare ,hoate ,sirete si prefacute .Echipe din plastic sau din sticla sau doar echipe conduse de un gand de deasupra lor ,de o putere care ii domina .Singura culoare din viata suntem noi ,am supt orice particula de viata si frumusete existenta ...acum am mai ramas doar noi ,colorati prin imaginatie si prin dorinta de a nu ne pierde personalitatea .

                Iubesc viata ...urasc viata ...

joi, 2 septembrie 2010

ღSa ma iubesti ...ღ

                                                                       Promisiuni si juraminte
                                                                       Scrise cu o mie de cuvinte
                                                                       Intr-o scrisoare de amor
                                                                       Trimisa cu mult dor.
                                                                       Rasfirate pe o foaie
                                                                       Fraze ce ganduri taie
                                                                       Se invart jur imprejur
                                                                       Parca dau un tur.
                     
                                                                      Scrisoare cu fir legata
                                                                      Si-n plic bagata,
                                                                      Trimisa la geamul tau
                                                                      Ca sa nu ma mai ti cu gand rau
                                                                       La usa sentimentelor tale
                                                                      Unde vor sa se strecoare ale mele.
                                                                     
                 Un fir de aur
                 Un suflet pur
                 Un cantec la geam
                 Poate asa o sa te am .
                                                                 
                                                                     Pe o foaie ingalbenita
                                                                     La colturi mototolita
                                                                     Scriu si acum cu mult greu,
                                                                     Acum si mereu ,mereu
                                                                     Te strig ,te chem
                                                                     Tot asteptand ca-un ghem.
                                                                     Caci fara tine nu traiesc .
                                                                     Si doar pe tine te iubesc.
                           
                                                                    Insir versuri cu o pana ,
                                                                    Privesc spre luna,
                                                                    inmoi penita in cerneala,
                                                                    Dar chipu-ti imi face morala,
                                                                    Gandurile se incarca
                                                                    Sub o neagra masca .
            Trimis cu gandul deschis
            Un necunoscut vis,
            Un ideal,o dorinta
            Si chiar o cerinta:
                                            Sa ma iubesti !