joi, 1 noiembrie 2012

ღSa zambesti e esentialღ

         


                  "Sa zambesti e simplu ,sa fii fericit e mai complicat",asta mi-ar spune multi,dar eu raspund doar cu :"Ce prostie!". E dovedit stiintific ca daca zambesti devi mai fericit, se foloseste principiul  :"Pofta vine mâncând şi fericirea vine zâmbind."Atunci unde e problema?Uitam cumva ca avem doar o viata?Lucrurile marunte sunt cele care trebuie sa ne gadile inima si sufletul,ajungem sa mai avem atat de putin timp liber si in loc sa profitam de el ne prindem in capcanele pe care ni le punem singuri.

Cred ca fiecare luna are frumusetea ei,fiecare zi are magia vietii si fiecare moment pastreaza ascuns un zambet ,iar pentru al elibera e de ajuns sa ridicam coltul buzelor.Mi-am propus sa ofer zambete ,asa ca incep cu voi,cei care stati in spatele monitorului si chiar sper ca acum zambiti,iar daca nu zambiti,o sa insist:"ZAMBITI!".Urmatoarele persoane care vor primi zambetul meu vor fi primii cu care ma voi intalni,si urmatorii si urmatorii si tot asa pana la ultimii,pentru ca nu ma costa nimic sa zambesc,ba din contra zambetul imi ofera bucurie.

         Umplu un balon cu visele ,gandurile,triairile,problemele,momentele fericite,clipele triste,iubirea,dorinta,aspiratiile,iluzile,creatile mele ,il prind cu o sfoara aurie si ii dau drumul,sper ca cineva sa-l prinda si sa ajunga sa inteleaga tot ce am lasat sa zboare spre infinit pentru ca doar ce e acolo pot sa ii ofer cu adevarat.Pot sa-i cumpar ciocolata,flori,haine,parfumuri,bomboane,lumanari,dar ceea ce e cu adevarat important e sa-i ofer zambetul meu,sa-i ofer motive sa zambeasca si la randul lui sa-mi ofere ce crede ca merit sa cunosc din personalitatea sa.


                     Am invatat sa zambesc
                             Uitandu-ma la flori,
                    Am invatat sa plang
                              Cand sunt fericita,
                     Am invatat sa cred
                                Din legile visarii
                      Dar cel mai important
                       Am incercat prin cate un zambet 
                       Sa creez iubiri ce dainuiesc mereu.
Singurul zambet pe care mi-l doresc e cel real,autentic.
                      


"Nu astepta ca oamenii sa zambeasca,ci arata-le cum."

Articol inscris la :blog-power-45 ,pe tema propusa de Liviu :"Zâmbește, ți se potrivește!".
Alte articole inscrise :
1.Sa zambim
2.Zambete

miercuri, 31 octombrie 2012

ღHalloween-ul e al lorღ

                      Luna plina e ca o oglinda a noptii in a carei reflexie se afla Halloween-ul.Toata lumea vede aceasta sarbatoare ca pe una distractiva pentru copiii care se costumeaza in vrajitoare,varcolaci si vampiri,dar cati dintre ei stiu ca aceasta e perioada cand raul iese la suprafata?Cand granitele mortilor si ale celor vii sunt deschise?Iar luna plina ce pare ca ne zambeste,de fapt rade,rade de lipsa noastra de inteligenta.Acum trebuie sa demonstram ca putem trece peste orice.
                       Nu pot sa stau si sa astept ca tragediile sa se intample asa ca trebuie sa ies din casa si sa vanez spiritele celor morti care cred ca ne pot fura trupurile si viata.Nu pot iesi fara un costum pentru ca toate creaturile si spiritele vor stii ca am venit sa le distrug.Ma imbrac intr-un pirat si ies din casa.Toate strazile erau luminate,iar centrul plin de dovleci care mai de care mai infioratori,dar scopul meu nu e de a admira creativitatea celor care sculpteaza dovleci,nici de a admira orasul,ci de a distruge orice creatura ce-mi va aparea in cale.
                         Frica nu-si face loc la mine in suflet atata timp cand orasul este luminat,dar dintr-o data un fel de abur iese din pamant si incepe sa fuga in directia opusa,incerc sa-l prind si sa-i infig cutitul din smarald pentru al absorbi inauntru.Era cutitul bunicii mele care il mostenise de la bunicul ei si probabil tot asa,familia mea avand puternice radacini in prinderea creaturilor ciudate.Am ajuns intr-o padure,iar spiritul a disparut,nu se poate,nu stiu unde sunt,intregul nostru oras era inconjurat de padure,iar acum nu aveam nicio idee pe ce parte eram,nici nu-mi amintesc cand intrasem in padure.A fost o capcana si probabil s-a folosit si o vraja a uitarii.
                         -Stiu ca sunteti aici!Nu fiti lasi!Vreau sa va vad!
                         -Huu-hoo-huu,diridig-diridig,brabrebric-brabrebric...Incepuse deja procesul de furare a sufletului,nu puteam lasa ca acest lucru sa se intample,stiam ce trebuia sa fac,dar nu-mi placea.Sa plec capul nu-mi placea deloc,iar a minti spiritele putea deveni foarte periculos.
                          -Opriti asta!Stati!Va pot ajuta!Pot sa va dau 30 de suflete in schimbul sufletului meu,pot sa va conduc la petreceri si sa le stric vrajile sacre ce le protejeaza!Dintr-o data incantatile s-au oprit.Era evident,nu stiau ca sunt vanator,altfel si-ar fi continuat treaba,credeau doar ca sunt un om care se informase in legatura cu spiritele,un amator al spiritelor,existau multi oameni carora pur si simplu le placea sa se creada invingatorii spiritelor,iar acestia nu reprezentau o amenintare pentru ei.
                          -Si cum ai putea tu sa distrugi sacrele vraji ale bunelor vrajitoare ce protejeaza de 1000 de ani toate petrecerile de Halloween?
                          -Au mai fost exceptii,atunci nu numai ca veti avea forte multe suflete,dar o sa fie si o victorie impotriva vrajitoarelor,e clar ca asteptati asta de mai bine de 100 de ani,ultima data cand o astfel de vraja a fost combatuta a fost acum 150 de ani,nu vreti un nou record?Nu era bine,nu am spus cuvintele bune,am vorbit ca cineva cu experienta,in plus am in mana un cutit de smarald,pe cine incerc sa pacalesc?In niciun caz pe ele,caci incantatile incep din nou si tocmai atunci realizez cea mai mare gresala a mea:nu-mi putusem stapani gandurile,spiritele puteau simti mici semnale in legatura cu ceea ce gandim,iar din tot corpul meu vibrase dorinta de a le insela,de a le dirtruge.Duc o lupta imposibila,le-as putea oferi totul,dar un suflet de vanator valoreaza pentru ei mai mult ca orice.Simt furnicaturi...nu mai simt.Nu,nu putem trece peste orice,pentru ca aceasta nu e ziua noastra,ci a lor.

               Cred ca astfel e spiritului Halloween-ului,cel putin eu asa il vad,ca pe o zi in care nu oamenii trebuie sa fie cei mai importanti,oricum ei sunt importanti in toate celelalte zile,ci aceasta trebuie sa fie ziua in care oamenii nu au nicio sansa in fata supranaturalului,in care orice ai fi ,tot tipetele,visele,zanbetele,creaturile,groaza vor domina.

Sursa foto : halloween
           

miercuri, 24 octombrie 2012

ღ songs-secrets ღ

Secrete,secrete...






























Nu ma pot decide care imi place mai mult.Ambele vorbesc despre secrete,dar in moduri atat de diferite.Pe voi care va impresioneaza?





sâmbătă, 13 octombrie 2012

ღ Un scenariu pentru viitorღ





                   Ma apropi usor de marea fantata care ma ingrozeste.Am auzit atatea lucruri despre ea,iar cel mai ciudat e ca-ti poate indeplini o dorinta doar daca bei o gura de apa,asa ca beau cu gandul ca:"Vreau sa calatoresc in viitor" litere de foc imi apar in fata:2013,2020,2050,2090,2200, din ce in ce mai repede anii apar pana cand il prind pe 2213 in mana si atunci aterizez  langa aceeasi fantana care din pacate acum arata complet diferit,e doar o baltoaca mica de ploaie acoperita de pietre.Continui sa merg,dar totul e din ce in ce mai ciudat,un robotel mic si straniu merge tinut in lesa de un om.Nu era un caine,era un robot sunt convinsa,mergea drept in fata si nu vorbea,am mers inainte cu tot mai multe intrebari,oare noile animale erau robotii?Tot orasul e plin de astfel de creatii,unele mai mici,altele mai mari.Imi iau inima in dinti si-l intreb pe un trecator:
-Ce sunt astia?De ce ii tineti dupa voi?Se uita la mine ca si cum as fi de pe alta planeta.
-Pai i-am cumparat.
-De ce?
-Eu pentru companie si pentru faptul ca-mi ajuta copilul la teme,altii poate pentru treburile caznice,unii pentru copii cu autism,sunt mai multe modele,asta nu e foarte scump,daca vrei cumpara-ti si tu.Plec de langa trecatorul ciudat,parea nebun,vorbea repede si era multumit de micii monstruleti care populau intreg orasul.M-am intors la baltoaca ce fusese odata fantana si am baut spunand:"Vreau sa ajung in anului 2300"atunci pamantul s-a invartit si am ajuns in acelasi loc,doar ca baltoaca e atat de mica incat mi-a fost frica de faptul ca n-o sa ma mai pot intoarce.Ridic capul si aud bubuituri puternice,zgomote si strigate,oh Doamne!Sunt prinsa intr-un razboi,robotii colorati,strambi,inalti,drepti si puternici se indreapta rapid cu rotile spre mine.Fug,fug si aud un strigat:
-La naiba cu robotii astia!Cum s-a ajuns sa gandeasca precum oamenii?Cum s-a ajung sa se poata repara singuri.Cum s-a ajuns sa fie asa!
Atunci m-am impiedicat si totul a devenit negru pentru ca atunci cand am deschis ochii sa fiu pe marginea fantanii de unde pornisem,logic ar fi sa spun ca atipisem,dar nu e adevarat,am calatorit in timp, o stiu si am si raspunsul la intrebarea omului din 2300,s-a ajuns printr-un milion de dolari pentru "robotul MacGyver" acesta nu e un robot real in 2012,dar se lucreaza  la un software care i-ar face pe roboţi capabili să recunoască obiecte oarecare aflate într-o încăpere şi să „îşi imagineze” cum le-ar putea folosi pentru a îndeplini anumite sarcini,cred ca asta ar putea fi inceputul dominatiei robotilor.Daca se va ajunge ca tehnologia sa scape de sub control nu o stiu,dar cred ca e nevoie de ea pentru o evolutie.


      Se spune ca oamenii sunt cele mai inteligente fiinte de pe Terra,si nu putem sa contrazicem o astfel de informatie, caci da, sunt creativi,ingeniosi,atenti,curiosi si capabili .Ma uit la tot ce s-a creat in jur,la tot ce exista,si nu ma refer la Romania ,ci la nivel international,sunt atatea exemple de roboti create care imi vin in minte si vreau sa le scriu,sa le vada toti si apoi ma gandesc ca poate plictisesc si daca plictisesc cu informatii care ar trebui sa ne intereseze pe toti atunci nu e evident ca oamenii nu sunt pregatiti pentru roboti?Apoi imi apar in minte toti acei oameni care creaza si pana la urma daca nu se intampla nu putem afirma daca suntem sau nu capabil sa controlam noul curent.Cine s-ar fi asteptat ca oamenii sa fie capabili sa conduca niste masini si sa se gandeasca la toate aceste reguli de   circulatie inainte ca masina sa existe,cand existau doar niste proiecte?...Pai cred eu ca nimeni,deci pana nu incercam nu putem afirma de ce suntem pregatiti si de ce nu suntem pregatiti. Totul trebuie strabatut pas cu pas.
                                                                                                                                           
    Articol inscris la BLOG POWER 43.
Alte articole inscrise:         

Sursa foto:



         


luni, 1 octombrie 2012

ღ Inca se citeste,poate nu ce trebuie,dar se citesteღ


                                                      



Articol inscris la Blog Power 42 cu tema aleasa de  O tipa si anume:
Cuvintele pasiunii, pasiunea pentru cuvinte, cărțile vieții, viața cărților.
  • Se spune că lumea citește din ce în ce mai puțin, în ciuda unei oferte cel puțin apetisante. De ce acest „trend”, să fie oare lipsa timpului? Lipsa reperelor sau lipsa de interes?
  • Putem învinui pragmatismul molipsitor al celor care cred că viața de zi cu zi are deja multe de spus și nu lasă mult spațiu imaginatiei?
  • Există o carte care v-a influențat sau schimbat viața?




 Cuvintele se astern pe foile albe ale cartii din fata mea,initial nu-mi place, de ce mi-as pierde timpul in fata unor aberatii care nu-mi vor trebui la nimic?Dar dupa urmatoarea pagina gandurile in dispar si sunt acaparata cu totul de povestea cartii,tot ce imi doresc e sa citesc mai departe si sa nu ma mai opresc,ma supar cand mama ma cheama la masa ,nu vede ca citesc?Urasc cand ochii imi obosesc si trebuie sa iau o pauza,caci tot ce vreau e sa citesc.Cam asa a fost cu primul roman care a reusit sa imi ofere dorinta de a citi in continuare.Am devorat cartile autoarei care mi-a oferit pasiunea pentru citit,apoi am fost nevoita sa caut alte carti si asa a continuat toata aceasta placere a mea de a citi.                                   

                                                                            *

                       Eu nu cred ca lumea citeste din ce in ce mai putin,nu stiu ce sondaje s-au facut,dar pur si simplu nu cred.Sunt convinsa ca existand si alte activitati care in trecut nu existau ,oamenii au uitat placerea de a citit si nici macar nu au incercat,dar nu cred ca exista persoana care a inceput sa citeasca si nu i-a placut,iar daca nu i-a placut inseamna ca nu a gasit cartea potrivita pentru el.Nu poti sa zici ca nu-ti place sa citesti daca nici macar nu ai incercat asta.Cred ca atata timp cat stii sa citesti iti si place caci si subtitrarea unui film o citesti,problema nu e cititul ,problema este continutul cartilor si faptul ca oamenii nu incearca sa citeasca romane,in rest cu cititul ei n-au nicio problema...Cat despre cititul din ce in ce mai putin,sustin cu tarie si in continuare ca nu e adevarat,am atatia prieteni care citesc si care iubesc sa citeasca,deci nu cred asta ,e normal ca vanzarile anumitor carti au scazut avand in vedere ca alte carti le-au luat locul,fata de trecut ,acum exista mult mai multe carti,traduse din toata lumea.Atata timp cat librariile inca rezista si tot mai multe edituri apar inseamna ca nu s-a renuntat la citit.
                                                                         *
             "   -Buna,ce faci?
                -Ma plictisesc...:( Tu?"

De cate ori nu am primit acest raspuns,asta inseamna ca viata are prea putine de spus si nici macar nu stim sa profitam de ea...Sunt dezamagita de faptul ca oamenii nu sunt in stare sa profite de viata,sa o exploateze,sa incerce din ce in ce mai mult,dar asta e deja alta poveste.Revenind la oile noastre,de imaginatie e nevoie intotdeauna,indiferent de ce spune viata sau nu...De ce sa nu ne pierdem grijile in paginile cartilor?Oricum grijile nu ne aduc niciun bine.

                                                                         *
            Fiecare carte pe care am citit-o mi-a lasat inconstient ceva placut sau mai putin placut,nu pot insa spune ca datorita unei singure carti viata mea s-a schimbat,sigur datorita cartilor ma exprim mai bine si am anumite idei mai bine conturate ,dar nu cred ca o pot numi o schimbare a vietii mele.Cartile care pot schimba vietile oamenilor sunt manualele din care poti invata cu adevarat ceva,nu beletristica.Exista prea multe categorii de carti pentru a ma putea raporta doar la ceva anume.In principiu povestile nu schimba vieti,sunt doar momente placute din viata mea care imi aduc anumite sentimente si ma fac sa-mi dau mai bine seama cine sunt eu insami.Mi s-a intamplat de multe ori ca la o carte sa-mi placa atat de mult un personaj incat sa-mi dau seama dupa ce termin cartea ca de fapt acele calitati sau defecte ale personajului sunt cele care imi plac sau displac si la oamenii din viata reala nefiind inainte constienta de asta.
            Daca la scoala ( care e inceputul formarii personalitatii noastra) s-ar pune accent pe alte carti,care sa placa unui public mai larg,ar fi mult mai multi citirori decat acum...
                       


Articole inscrise:

vineri, 28 septembrie 2012

ღRevoltataღ





Nu sunt o jucarie de lemn pe care sa o pui intr-un loc si sa stea acolo.
Eu fug peste tot,si aleg cu picioarele ude,lasand in urma picaturi de apa multicolora.
Nu traiesc intr-un basm perfect si nu sustin de proasta ca fericirea ne-o facem singuri,
Ci traiesc in realitatea asta ,pe care o ai si tu,si cu toate astea nu ma plang atat.
Nu sunt o zana zburatoare si nici o zambitoare copila
Sunt o adolescenta nebuna ce stie sa rada cum stie si sa planga.
Nu sunt de piatra,frumoasa si imorala
Nu ma dau o "diva" buna si rea
Nu cred in reusita celor care se cred cei mai buni
Nu cred ca toti oamenii sunt la fel
Nu cred ca s-a ajuns in punctul in care nu se mai poate schimba nimic
Nu cred ca trecutul era mai bun decat viitorul
Cred doar ca faptele rele erau mai bine ascunse
Cred ca oamenii sunt prea influentabili
Nu cred in puterea Americii ,cum nu cred nici ca daca ai trai in ea ai trai mai bine
Cred ca ai trai asa cum poti,nu stii ce ar fi fost daca te-ai fi nascut acolo,
Asa ca discutile despre ce :"ar fi putut sa fie" nu isi au rostul
Nu cred ca doar afirmarea unei probleme e rezolvarea
Nu cred ca am ajuns atat de dobitoci sa credem ca lucrurile se rezolva cu violenta.
Stiu ca avem oameni atat de mari(ingineri,matematicieni,poeti,autori,etc) in Romania,atat de talentati si tot ce ne intereseaza e ce a mancat nu stiu cine...Nu pot sa cred ca juranalistii sunt nevoiti sa scrie despre toate nimicurile doar pentru ca asta se cere...

Nu cred ca suntem atat de inconstienti asupra faptului ca viitorul conteaza. Noi putem sa murim,toti cei care citesc ce scriu eu si lumea va continua si fara noi.Viitorul tarii,dar mai mult decat al tarii,al lumii conteaza,continuitatea conteaza.Sa distrugem doar pentru binele nostru e o ipocrizie,e un egoism cu care ne nastem,e o prostie ce face parte din toti...Cum de nu putem realiza ca importanta e continuitatea si nu persoana noastra ...Sigur,fii fericit,distreaza-te,dar sa nu te mai aud:" sufar atat de mult","ma doare",deja m-am saturat,macar fericirea aduce ganduri pozitive...Nu mai vreau sa aud oameni care sufera.Serios,treceti mai departe,altfel voi sunteti cei care ajungeti sa traiti in realitatea voastra izolata.Mai sunt si alti oameni,dar daca tu nu vrei sa-i privesti,n-ai decat sa stai in coltul tau si sa te gandesti la trecut.Apreciez tristetea ca o arta,ca o creatie,scrisa doar pe blog(carti,compuneri,creatii)insa ma dispera tristetea constanta,pentru ca devine depresie,iar asta e deja o boala...

"Doar o viata traita pentru altii e o viata care meita traita." – Albert Einstein

Sursa fotografiilor: http://www.marcandangel.com/2012/03/15/photo-reminders-to-help-you-find-happiness/

luni, 17 septembrie 2012

ღCreierul si inimaღ

           



Ce fac organele in timpul somnului ;))

           -Alunecam,ori de cate ori incercam sa ma prind de margini alunecam...Si stii ce era cel mai greu?Ca trebuia sa privesc,ca suprafata paharului in care ma adanceam tot mai mult era incolora si trebuia sa privesc chipurile celor care radeau,sa vad chipurile celor trezi,sa imi amintesc ca odata am fost si eu asa...
           -Acum,de ce nu mai esti asa?Ce s-a schimbat?
           -Totul...
           -Poate ca totul e ca inainte.Unde e inceputul?
          - Cu mirosul de vin sec a inceput totul,apoi cu gustul,niciodata nu am vazut de fapt ca ma inecam,cu fiecare inghititura ma inecam si valurile tumultoase ma scufundau tot mai adanc,nici acum nu am iesit,inca te vad prin sticla.Vorbesc cu tine,gandindu-ma totusi la altceva,e o boala ,e o nenorocita de boala si aceasta se numeste,cum se numeste?
            -Esti alcoolica,totul se poate remedia.
            -Nu se numeste asa,se numeste altfel...se numeste tristete,e cea care te imbata si te ineaca...
            -Atunci remediul e bucuria.
            -Chiar crezi?Ma indoiesc,nu exista bucurie,doar zambete false si senzatii trecatoare.
            -Si tristetea e o senzatie...
            -Nu,te inseli,esti un prost ,drag creier ,daca tu crezi ca tristetea e o senzatie,poate ca tu asa o percepi,dar mie mi-a intrat in vene si in artere,in tot corpul meu e gustul vinului sec si rosu ca sangele...Nu mai e sange,e vin.
            -Eu cred ca tu esti o proasta, lasa-ma sa-mi fac treaba ca spre deosebire de tine,eu te conduc,nu-mi incurca treburile...
             -Dar eu te completez,eu iti dau sansa de a trai,fara mine esti nimic.
             -La fel si tu.
             -Nu uitati de noi,si noi suntem importanti,ajutam la respiratie!
             -Cine va bagat in seama, mai plamanilor?
             -Cui ii trebuie respiratie cand totul e atat de sfarsit...
             -Tu,creer nu esti in masura sa-i judeci ca se baga in seama,au dreptate sunt la fel de importanti cum la fel de importanti suntem si noi,rinichii...
             -Hai gata cu palavrageala,e timpul ca fata sa se trezeasca deci fara agitatii azi,auzi ,draga inima?Nu mai supara fata,abia reuseste sa doarma cum trebuie.
          

               
       Totul se completeaza,e nevoie de mai multe elemente pentru a putea functiona,asa ca nu te preocupa doar de ceva,nu iti alimenta o tristete lunga si nu trai doar intr-o lume de iluzii,e nevoie de ambele ,e nevoie de tot ce se intampla,altfel tu nu esti tu,ci altcineva.

Sursa fotografiei : Desene si picturi de Corina Chirila

duminică, 2 septembrie 2012

ღZborღ



Nu-mi taia aripile pentru ca in locul lor vor creste altele imense de dragon cu care te voi ucide daca indraznesti sa-mi spulberi fericirea,dar nimeni n-are cum sa-mi ia puterea de a zbura,nimeni n-are cum sa ma opreasca sa zambesc,nimeni n-are cum sa ma acuze ca sunt prea naiva sau galagioasa,nu au cum sa spuna ca sunt prea tanara,nu au cum sa-mi ofere tristete sau bucurie,nu au cum sa ma influenteze daca nu le permit,o sa aiba timp destul dupa ce ma voi trezii din vis,dar oare o voi face vreodata?Sper ca nu.

De ce zbor?Pentru ca pot,cand nu voi mai putea,doar voi sta si voi zambi contempland zilele in care ma aflam pe cer,cand nu voi putea merge voi pluti pe cer contempland zilele in care ma aflam pe pamant.

A incerca nu-i totuna cu a se intampla,insa nu e departe.


Sursa foto: facebook,Papagali Vorbitori.

marți, 28 august 2012

ღFiecare pas inseamna cunoastereღ


Cheia cunoasterii e in mana fiecaruia.


             
     Lotus a propus urmatoarea tema:


      Ce inseamnă, pentru tine, Cunoasterea?
  • -În societatea actuală educaţia joacă un rol foarte important şi ne petrecem o mare parte din viaţă pe băncile şcolii. Nu este oare prea mult? Sau din contră, prea puţin? Studiem măcar ceea ce trebuie?
  • -În ce măsură se probează citatul “Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am facut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
  • -Dacă ţi s-ar da posibilitatea să cunoşti un lucru la perfecţie, înţelegându-i atât părţile lui exterioare sau evidente cât şi cele mai profunde taine, ce lucru/subiect/domeniu alege?

        
             Cifrele se invart deasupra mea,le prind in mana si-mi raman intiparite pentru totdeauna in  cutiuta din capul meu ce se numeste cunoastere.Dau cu ochii de Eminescu si incep sa citesc pagini intregi,forme geometrice zboara in fata mea si incep sa le analizez curburile,colturile,varfurile si fac asta in mii de ore cand de fapt as fi avut nevoie doar de o ora pentru a le invata.Educatia nu exista doar in bancile scolii,ci in fiecare pas pe care il facem in viata.Nu exista un timp in care poti invata,uneori e suficient o ora,alteori e nevoie de o luna.Timpul e relativ si imprevizibil pentru ca e conceput de mintea noastra care gandeste diferit de la persoana la persoana.Nu putem spune daca 6 ore de scoala sunt suficiente sau sunt prea multe,important e ce se intampla in aceste 6 ore,caci elevi am fost,suntem si vom fii toti,important e ce studiem,pe ce punem accentul,caci nu doar scoala e cunoasterea,ci totul.Studiem ceea ce vrem si ceea ce putem,suntem singurii responsabili de profilul pe care il alegem,de ceea ce vrem sa cunoastem. 


               "Cand eram copil,vorbeam ca un copil,simteam ca un copil,gandeam ca un copil,cand m-am facut mare,am lepadat ce era copilaresc"
        E un bebelusi cu pielea alba ca laptele si moale ca matasea ce ridica mana spre jucaria de plus ce se invarte deasupra lui.I-o dau in mana si se uita la ea curios,o analizeaza,o mesteca,o strange in brate si o mototoleste in pumni,n-o face din rautate, poate nici din curiozitate,dar orice motiv are sunt convinsa ca macar o urma de cunoastere are in gand,vrea sa o descopere.
         E un copil de 6 ani,i-am oferit un trenulet rosu,dar nu se joaca frumos,ci il sparge,analizeaza cu atentie piesele si incearca sa-l repare,poate doar se joaca,dar sunt convinsa ca pe langa asta in mintea lui e si o urma de cunoastere.
          Are 14 ani,iar parintii ii spun mereu sa fie cuminte,dar tot ce vrea e sa-i simta buzele moi fetei cu parul blond si ochii mari,poate e doar influenta socetatii,dar sunt convinsa ca in spatele acesteia e si curiozitatea pentru cunoastere.
          Are 19 ani,e speriat,e timpul sa-si aleaga facultatea sau sa aleaga daca vrea macar sa faca o facultate,e timpul sa aleaga mult mai atent ce vrea sa cunoasca si ce cunoastere crede ca l-ar putea ajuta.
          Are 30 de ani si vrea un copil,nu stie cum va fi,stie doar cum a fost el cand era copil si totusi nu va tine cont de asta,pentru ca vrea ceva in plus pentru copilul sau,nu ii asociaza copilaria copilului sau cu cea pe care a avut-o el pentru ca vrea sa cunoasca copilaria pe care o va avea copilul sau.
        Daca il oprim pe copil sa se joace cum vrea, il oprim sa-si faca propria lui personalitate,il obligam sa devina ca noi,il condamnam la o viata traita ca toti ceilalti,il condamnam sa se joace frumos cand de fapt el vrea sa construiasca si sa repare,il obligam sa-si formeze griji asupra modului in care se comporta in societate,a imaginii sale,cand de fapt important e ceea ce va oferi societatii,continuitatea pe care o va crea in bine,ci nu imaginea lui,important nu e el ca toti ceilalti,ci important e el cu ceea ce poate aduce in plus,daca moare lumea va continua si fara el,deasta trebuie sa lase ceva bun,nu sa-l obligam sa fie interesat doar sa adune pentru el,nu sa fie interesat doar de el,ci sa absoarba cunoastere pentru a le-o oferi si altora.
         Intreaga viata e dominata de dorinta de a cunoaste altceva,e normal sa lasi in spate ceea ce era copilaresc pentru ca iti doresti sa cunosti altceva,n-am suporta sa traim mereu in aceeasi perioada,ar fi obositor si frustrant si totusi nu e niciodata bine sa uiti ce a fost,ci e important sa pastrezi momentele frumoase din orice,chiar si din ce era copilaresc.Fiecare om,indiferent ca e copil,adult sau batran e diferit si gandeste in anumite circumstante exact opus de altcineva de aceeasi varsta si totusi toti seamana intre ei daca sunt de aceeasi varsta in sensul ca majoritatea copiilor se joaca sotronul prin parcuri sau alte jocuri,majoritatea adultilor fac copii pe care ii cresc cum cred si totusi destul de asemanator,majoritatea batranilor incep sa se ocupe de gospodarie.

          Nu poti cunoaste un lucru la perfectie,iar mai multe lucruri chiar nu ai nici o sansa sa le cunosti la perfectie,dar intotdeauna am crezut ca pentru reusita trebuie sa-ti alegi si sa cantaresti bine ceea ce-ti doresc pentru ca daca e greu sa reusesti intr-un domeniu ,in mai multe e si mai greu.Vad reusita la oamenii care cunosc un lucru foarte bine,nu la cei care stiu cate putin din 50 de lucruri.Daca prin absurd s-ar putea intelege un lucru la perfectie as alege domeniul in care imi doresc sa reusesc si mi-ar placea sa-i stiu toate tainele macar in teorie ca apoi sa le pot aplica in practica.Initial m-am gandit ca as alege sa inteleg dragostea pentru ca toti oamenii au nevoie de ea,dar mi-am dat seama ca nu am nevoie sa cunosc dragostea pentru ca deja o cunosc si in plus si-ar pierde farmecul daca nu as avea sansa sa o invat putin cate putin.


Articol inscris la Blog Power 37

Alte articole cu această temă:
- http://sebastianarcon.wordpress.com/2012/08/27/infinit/
- http://nymphtamine.blogspot.ro/2012/08/aventura-cunoasterii.html

- http://noulapullum.blogspot.ro/2012/08/cunoasterea.html
-http://gandurisinuante.ro/2012/08/educatia-cunoasterea/


  

sâmbătă, 18 august 2012

ღIn drum spre mareღ








Stau cu capul aplecat pe geamul masinii si tracatorii se uita mirati la mine,dar nu-mi pasa de ochii lor mari si intrebatori si nici de vocile din interiorul masinii ,ci doar de vantul ce-mi invioreaza parul si-mi face buclele sa danseze un vals linistit.Mirosul sarat al marii se simte peste tot si nerabdarea ma cuprinde,tot ce-mi mai doresc e sa cobor din masina si sa ma arunc in valurile spumoase,sa-mi ud parul si sa-l scutur in toate paritile,sa ma umplu de nisip incercand sa construiesc un castel care probabil ca nu va fi niciodata nimic mai mult decat o gramada de nisip fierbinte sub soarele calduros.







luni, 13 august 2012

ღPortretღ

                



           O privesc si ma infior,cum poate sa fie asa frumoasa?Eu i-am cerut sa o desenez,dar acum nu-mi pot lua privirea de la ea.Trebuie sa incerc totusi sa fac macar o linie,iau creionul,dar mana imi tremura ca in fata unei zeite.Nu sunt demna sa o desenez,nu exista om demn sa deseneze o zeita, e mult deasupra noastra,mult prea deasupra.Nu e un inger,e un demon,altfel nu mi-ar chinui privirea cu frumusetea ei falsa....

             
         Avea ochii mari si negri iar buzele subtiri si roz o faceau sa arate ca un copil gingasi si totusi,uneori te priveste cu flacari in ochi,atunci nu mai e un copil,ci cel mai aprig dusman.Fata alba lipsita de imperfectiune pare ireala,construita din portelan,nu din piele si parul il tine strans la spate cu o clema ce-l opreste parca sa se razvrateasca,i-as vedea parul lund-o in toate directile ,lovind in stanga si in dreapta,dar plasticul nemilos il tine bine ca in inchisoare.

        Modul in care arata un om spune ceva si despre personalitatea lui?

duminică, 12 august 2012

ღDepasim sau construim?ღ




          Imping zidul mare si rece,vreau sa evadez,il cunosc deja,l-am analizat atatia ani ca deja ma simt batrana,e inalt pana in cer,e gros si solid si nu-i lipseste nici o piatra din structura,ai zice ca a fost construit de cei mai iscusiti zidari din lume,dar eu stiu ca e construit de mine si vreau sa-l daram,dar nu stiu daca agitatia,lacrimile si pumnii sunt cele mai bune metode,zidul acesta reprezinta limitele mele,iar eu vreau sa le depasesc,dar daca gresesc?Daca voi reusi sa dobor zidul si vantul de dincolo de el ma va sufla si ma va arunca in abis?N-ar fi mai bine sa vopsesc si sa construiesc langa zid?N-ar insemna sa reusesc ceva daca imi cunosc limitele si exploatez cat pot din puterea mea decat sa traiesc intr-o incercare de a depasi ceva si poate ca asta ma va face sa-mi pierd fiinta si sa nu reusesc nimic,nici macar sa mai traiesc.Depinde...evident depinde....dar cand stiu cand e momentul sa-mi depasesc limitele si cand e momentul sa valorific ceea ce pot face?Daca incerc sa le depasesc poate pierd momentul de a valorifica ceea ce am ,iar daca valorific poate pierd clipa de a depasi limitele .Unele oportunitati apar odata in viata,merita sa le lasam sa ne scape printre degete?Ei bine nu, eu zic ca nu.

vineri, 10 august 2012

ღaiurita,tampita,colorataღ

O postare fara sens:



                Sub un soare albastru sta o pasare ce-si ridica aripile cu fulgi luminosi spre verdele cer ce-mi spune:"te iubesc".
                 Sub o strea micuta alearga iute,iute un copil frumos ce-si canta visele abstracte si le pastreaza in pumni cu pretul vietii.
                 In dreapta copacului vestejit plange o garoafa si roaga indurare pentru as intelege viata necajita.
                 In stanga frumustetii sta perfectiunea ce asteapta sa-si faca simtita prezenta prin fiecare clipa a omului.
                Iar deasupra mea sta o lume intreaga ce respira,cunoaste,iubeste,vrea,zboara,e verde,e albastra,e multicolora,e fericita sau trista,e grea si usoara e exact asa cum o vede fiecare.

                Simt cum ma invart si ametesc pe campia intinsa ce-si indeamna florile sa ma acopere de  polen inecacios,acum pic si-mi place caci iarba ma mangaie si parca intreaga lume si natura e a mea,dar e un pic cam mult asa ca ma linistesc ca imediat dupa sa inceapa din nou petrecerea culorilor,a plantelor,a animalelor,a rasetelor,a zambetelor,a lacrimilor de fericire,a vocilor de copii care ma ametesc permanent.

sâmbătă, 4 august 2012

ღ Frumusetea vietiiღ

                 



                 Frumusetea vietii vine din a nu simti durere,a privi pasarile ce zboara,a asculta sunetul valurilor linistitoare,a vedea cerul albastru cu stele stralucitoare,dar cel mai mult vine din a nu fi singur,ceea ce inseamna ca a nu simti durere e deja o regula incalcata.Cum putem trai in colectiv fara a ne influenta trairile,fara a ne oferi unul altuia durere,frica,dar si siguranta si iubire,nu putem,asa ca ne alegem doar acel grup de oameni care sa ne ofere fericire.Dar stai putin,care dintre cele doua categorii ne ofera fericire?De unde stim noi ca siguranta si iubirea inseamna fericire?Siguranta si iubirea oare nu indeamna spre o lipsa a grijilor,oare  nu indeamna spre o viata plictisitoare?Cate carti,filme si melodii palpitante ar fi lipsit de pe rafturile noastre daca ar fi existat doar siguranta si iubire,asa ca poate nu avem nevoie doar de ele,ci de putin din de toate si tristete,bucurie,durere,aventura,asa ca nu mai sperati la o viata perfecta!Caci o avem deja,o viata perfecta nu inseamna o viata fara griji,ci o viata asa cum e ea,o viata intreaga ce lasa loc tuturor posibilitatilor,ce ne surprinde si ne doboara ca dupa aceea sa ne urce din nou in leaganul ce zboara in sus si-n jos.Perfectiunea e in tot.

         Frumusetea vietii e in tot,e in iubire,magie,copilarie,prietenie,dorinta,clovni,parcuri de distractii,responsabilitate,alegeri,idealuri,vise,cariera,dar mai ales in AER,iar fericirea e in frumusete.Asa ca va invit sa luat o gura mare de AER si sa fiti fericiti!Care e momentul in care ati fost cei mai fericiti?

joi, 2 august 2012

ღGandire = evolutie?ღ

                  


                              -Hei!Opreste-te!Nu auzi!Stai pe loc,nu pleca!Unde te duci?
 Nu-s nebuna,nu vorbeam singura,ci doar incercam sa opresc acest val de vise ca niste baloane multicolore sa plece,sa zboare spre inalt.Am incerct sa-l prind,sa-mi pastrez ideea,dar a plecat,s-a inaltat si m-a uitat,atunci de ce mi-a mai vizitat creerul?
                               -Esti o fraiera,n-ai stiut sa profiti de ideea ce ti-a venit,ai lasat-o sa-ti scape printre degete,poate daca nu erai atat de preocupata de a sta la televizorul ce-ti mananca creerul,ai fi putut crea ceva,poate ai fi creat ceva indispensabil omenirii,dar nu,tu pierzi momentele,iti pierzi visele cu fiecare gand ce nu-l pastrezi.Poate ai fi putut schimba lumea cu un gand,si tot ce trebuia sa faci era sa-l asterni cu litere mazgalite pe o foaie,dar tu ai preferat sa stai,sa stai si sa nu te gandesti ca tot ce se afla in mintea ta e acolo pentru a fi folosit.M-a certat o voce groasa fara sa-mi dau seama de unde vine,ma speria,simteam ca are dreptate,dar nu voiam sa recunosc.
                                -Am incercat sa-l opresc sa plece,am strigat pana am ramas fara voce,iti jur ca am strigat,dar nu l-am putut opri sa plece,gandul meu a plecat,l-am uitat pe vecie,poate se duce sa poposeasca pe un alt tinut...
                                -Un tinut ce va sti sa-l pretuiasca,tu n-ai avut grija de gandul tau,nu-l meritai.Acum stiam cui apartine vocea,era a mea,era vocea mea interioara si avea dreptate,eram o fraiera,in loc sa-mi cultiv si plantez seminte in imaginatia si cunoasterea mea eu pierdusem pretiosul timp,dar niciodata nu e prea tarziu,a plange ar fi fost in continuare o jignire adusa universului,tot ce trebuia sa fac era sa citesc,sa cant ,sa rad,sa scriu,sa ma cunosc pe mine,sa-i ofer cunoasterii mele sansa de a invata si imaginatiei mele sa-i dau taramuri colorate pe care sa le cunoasca,strabate si explora.

      
                                Valoarea vine din puterea de a invata,de a crea,dar vine si din inspiratia de a ne pastra cele mai infime idei,caci din cele mai banale intamplari si cele mai stupide lucruri s-au descoperit cele mai uimitoare si importante inventii.V-ati gandit vreodata cate ganduri are un om?Si ce putine isi mai aminteste a -2-a zi?Cat de complicata e gandirea lui?Si de cate ori se contrazice singur de-al lungul unei luni?Unde se duc gandurile pe care le uitam?Exista un taram al lor pe care daca am vrea l-am putea vizita pentru a ne agata de ele si a ne ridica odata ce ele?Acest taram ar fi protiunea de 90% a creerului nostru ce nu ne este accesibila,oare ne va fi vreodata?Oare viitorul va permite oamenilor sa se transforme in fiinte extrem de puternice?Sau inainte de aceasta dezvoltare si evolutie vom fi distrusi?

vineri, 27 iulie 2012

ღUn buna timidღ

                          


         Stiu ca nu am mai scris de foarte,foarte mult timp si ca probabil blogul meu s-a pierdut pe undeva si a ramas doar o amintire,dar am fost foarte ocupata si totusi asta nu e o scuza,ar fi trebuit sa stau si sa scriu,dar cand cunoscutii mei au aflat de existenta lui m-am speriat ca un copil naiv,pentru ca aici este locul unde mi-am scris parerea si gandurile si am considerat ca trebuie ca ceea ce este aici sa ramana doar in identitatea Azucenei,dar acum m-am gandit sa revin.

vineri, 20 aprilie 2012

Concurs



Un concurs foarte interesant,intrati aici pentru detalii: http://fantasybooks-27.blogspot.com/2012/04/primul-concurs.html