marți, 28 august 2012

ღFiecare pas inseamna cunoastereღ


Cheia cunoasterii e in mana fiecaruia.


             
     Lotus a propus urmatoarea tema:


      Ce inseamnă, pentru tine, Cunoasterea?
  • -În societatea actuală educaţia joacă un rol foarte important şi ne petrecem o mare parte din viaţă pe băncile şcolii. Nu este oare prea mult? Sau din contră, prea puţin? Studiem măcar ceea ce trebuie?
  • -În ce măsură se probează citatul “Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am facut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
  • -Dacă ţi s-ar da posibilitatea să cunoşti un lucru la perfecţie, înţelegându-i atât părţile lui exterioare sau evidente cât şi cele mai profunde taine, ce lucru/subiect/domeniu alege?

        
             Cifrele se invart deasupra mea,le prind in mana si-mi raman intiparite pentru totdeauna in  cutiuta din capul meu ce se numeste cunoastere.Dau cu ochii de Eminescu si incep sa citesc pagini intregi,forme geometrice zboara in fata mea si incep sa le analizez curburile,colturile,varfurile si fac asta in mii de ore cand de fapt as fi avut nevoie doar de o ora pentru a le invata.Educatia nu exista doar in bancile scolii,ci in fiecare pas pe care il facem in viata.Nu exista un timp in care poti invata,uneori e suficient o ora,alteori e nevoie de o luna.Timpul e relativ si imprevizibil pentru ca e conceput de mintea noastra care gandeste diferit de la persoana la persoana.Nu putem spune daca 6 ore de scoala sunt suficiente sau sunt prea multe,important e ce se intampla in aceste 6 ore,caci elevi am fost,suntem si vom fii toti,important e ce studiem,pe ce punem accentul,caci nu doar scoala e cunoasterea,ci totul.Studiem ceea ce vrem si ceea ce putem,suntem singurii responsabili de profilul pe care il alegem,de ceea ce vrem sa cunoastem. 


               "Cand eram copil,vorbeam ca un copil,simteam ca un copil,gandeam ca un copil,cand m-am facut mare,am lepadat ce era copilaresc"
        E un bebelusi cu pielea alba ca laptele si moale ca matasea ce ridica mana spre jucaria de plus ce se invarte deasupra lui.I-o dau in mana si se uita la ea curios,o analizeaza,o mesteca,o strange in brate si o mototoleste in pumni,n-o face din rautate, poate nici din curiozitate,dar orice motiv are sunt convinsa ca macar o urma de cunoastere are in gand,vrea sa o descopere.
         E un copil de 6 ani,i-am oferit un trenulet rosu,dar nu se joaca frumos,ci il sparge,analizeaza cu atentie piesele si incearca sa-l repare,poate doar se joaca,dar sunt convinsa ca pe langa asta in mintea lui e si o urma de cunoastere.
          Are 14 ani,iar parintii ii spun mereu sa fie cuminte,dar tot ce vrea e sa-i simta buzele moi fetei cu parul blond si ochii mari,poate e doar influenta socetatii,dar sunt convinsa ca in spatele acesteia e si curiozitatea pentru cunoastere.
          Are 19 ani,e speriat,e timpul sa-si aleaga facultatea sau sa aleaga daca vrea macar sa faca o facultate,e timpul sa aleaga mult mai atent ce vrea sa cunoasca si ce cunoastere crede ca l-ar putea ajuta.
          Are 30 de ani si vrea un copil,nu stie cum va fi,stie doar cum a fost el cand era copil si totusi nu va tine cont de asta,pentru ca vrea ceva in plus pentru copilul sau,nu ii asociaza copilaria copilului sau cu cea pe care a avut-o el pentru ca vrea sa cunoasca copilaria pe care o va avea copilul sau.
        Daca il oprim pe copil sa se joace cum vrea, il oprim sa-si faca propria lui personalitate,il obligam sa devina ca noi,il condamnam la o viata traita ca toti ceilalti,il condamnam sa se joace frumos cand de fapt el vrea sa construiasca si sa repare,il obligam sa-si formeze griji asupra modului in care se comporta in societate,a imaginii sale,cand de fapt important e ceea ce va oferi societatii,continuitatea pe care o va crea in bine,ci nu imaginea lui,important nu e el ca toti ceilalti,ci important e el cu ceea ce poate aduce in plus,daca moare lumea va continua si fara el,deasta trebuie sa lase ceva bun,nu sa-l obligam sa fie interesat doar sa adune pentru el,nu sa fie interesat doar de el,ci sa absoarba cunoastere pentru a le-o oferi si altora.
         Intreaga viata e dominata de dorinta de a cunoaste altceva,e normal sa lasi in spate ceea ce era copilaresc pentru ca iti doresti sa cunosti altceva,n-am suporta sa traim mereu in aceeasi perioada,ar fi obositor si frustrant si totusi nu e niciodata bine sa uiti ce a fost,ci e important sa pastrezi momentele frumoase din orice,chiar si din ce era copilaresc.Fiecare om,indiferent ca e copil,adult sau batran e diferit si gandeste in anumite circumstante exact opus de altcineva de aceeasi varsta si totusi toti seamana intre ei daca sunt de aceeasi varsta in sensul ca majoritatea copiilor se joaca sotronul prin parcuri sau alte jocuri,majoritatea adultilor fac copii pe care ii cresc cum cred si totusi destul de asemanator,majoritatea batranilor incep sa se ocupe de gospodarie.

          Nu poti cunoaste un lucru la perfectie,iar mai multe lucruri chiar nu ai nici o sansa sa le cunosti la perfectie,dar intotdeauna am crezut ca pentru reusita trebuie sa-ti alegi si sa cantaresti bine ceea ce-ti doresc pentru ca daca e greu sa reusesti intr-un domeniu ,in mai multe e si mai greu.Vad reusita la oamenii care cunosc un lucru foarte bine,nu la cei care stiu cate putin din 50 de lucruri.Daca prin absurd s-ar putea intelege un lucru la perfectie as alege domeniul in care imi doresc sa reusesc si mi-ar placea sa-i stiu toate tainele macar in teorie ca apoi sa le pot aplica in practica.Initial m-am gandit ca as alege sa inteleg dragostea pentru ca toti oamenii au nevoie de ea,dar mi-am dat seama ca nu am nevoie sa cunosc dragostea pentru ca deja o cunosc si in plus si-ar pierde farmecul daca nu as avea sansa sa o invat putin cate putin.


Articol inscris la Blog Power 37

Alte articole cu această temă:
- http://sebastianarcon.wordpress.com/2012/08/27/infinit/
- http://nymphtamine.blogspot.ro/2012/08/aventura-cunoasterii.html

- http://noulapullum.blogspot.ro/2012/08/cunoasterea.html
-http://gandurisinuante.ro/2012/08/educatia-cunoasterea/


  

sâmbătă, 18 august 2012

ღIn drum spre mareღ








Stau cu capul aplecat pe geamul masinii si tracatorii se uita mirati la mine,dar nu-mi pasa de ochii lor mari si intrebatori si nici de vocile din interiorul masinii ,ci doar de vantul ce-mi invioreaza parul si-mi face buclele sa danseze un vals linistit.Mirosul sarat al marii se simte peste tot si nerabdarea ma cuprinde,tot ce-mi mai doresc e sa cobor din masina si sa ma arunc in valurile spumoase,sa-mi ud parul si sa-l scutur in toate paritile,sa ma umplu de nisip incercand sa construiesc un castel care probabil ca nu va fi niciodata nimic mai mult decat o gramada de nisip fierbinte sub soarele calduros.







luni, 13 august 2012

ღPortretღ

                



           O privesc si ma infior,cum poate sa fie asa frumoasa?Eu i-am cerut sa o desenez,dar acum nu-mi pot lua privirea de la ea.Trebuie sa incerc totusi sa fac macar o linie,iau creionul,dar mana imi tremura ca in fata unei zeite.Nu sunt demna sa o desenez,nu exista om demn sa deseneze o zeita, e mult deasupra noastra,mult prea deasupra.Nu e un inger,e un demon,altfel nu mi-ar chinui privirea cu frumusetea ei falsa....

             
         Avea ochii mari si negri iar buzele subtiri si roz o faceau sa arate ca un copil gingasi si totusi,uneori te priveste cu flacari in ochi,atunci nu mai e un copil,ci cel mai aprig dusman.Fata alba lipsita de imperfectiune pare ireala,construita din portelan,nu din piele si parul il tine strans la spate cu o clema ce-l opreste parca sa se razvrateasca,i-as vedea parul lund-o in toate directile ,lovind in stanga si in dreapta,dar plasticul nemilos il tine bine ca in inchisoare.

        Modul in care arata un om spune ceva si despre personalitatea lui?

duminică, 12 august 2012

ღDepasim sau construim?ღ




          Imping zidul mare si rece,vreau sa evadez,il cunosc deja,l-am analizat atatia ani ca deja ma simt batrana,e inalt pana in cer,e gros si solid si nu-i lipseste nici o piatra din structura,ai zice ca a fost construit de cei mai iscusiti zidari din lume,dar eu stiu ca e construit de mine si vreau sa-l daram,dar nu stiu daca agitatia,lacrimile si pumnii sunt cele mai bune metode,zidul acesta reprezinta limitele mele,iar eu vreau sa le depasesc,dar daca gresesc?Daca voi reusi sa dobor zidul si vantul de dincolo de el ma va sufla si ma va arunca in abis?N-ar fi mai bine sa vopsesc si sa construiesc langa zid?N-ar insemna sa reusesc ceva daca imi cunosc limitele si exploatez cat pot din puterea mea decat sa traiesc intr-o incercare de a depasi ceva si poate ca asta ma va face sa-mi pierd fiinta si sa nu reusesc nimic,nici macar sa mai traiesc.Depinde...evident depinde....dar cand stiu cand e momentul sa-mi depasesc limitele si cand e momentul sa valorific ceea ce pot face?Daca incerc sa le depasesc poate pierd momentul de a valorifica ceea ce am ,iar daca valorific poate pierd clipa de a depasi limitele .Unele oportunitati apar odata in viata,merita sa le lasam sa ne scape printre degete?Ei bine nu, eu zic ca nu.

vineri, 10 august 2012

ღaiurita,tampita,colorataღ

O postare fara sens:



                Sub un soare albastru sta o pasare ce-si ridica aripile cu fulgi luminosi spre verdele cer ce-mi spune:"te iubesc".
                 Sub o strea micuta alearga iute,iute un copil frumos ce-si canta visele abstracte si le pastreaza in pumni cu pretul vietii.
                 In dreapta copacului vestejit plange o garoafa si roaga indurare pentru as intelege viata necajita.
                 In stanga frumustetii sta perfectiunea ce asteapta sa-si faca simtita prezenta prin fiecare clipa a omului.
                Iar deasupra mea sta o lume intreaga ce respira,cunoaste,iubeste,vrea,zboara,e verde,e albastra,e multicolora,e fericita sau trista,e grea si usoara e exact asa cum o vede fiecare.

                Simt cum ma invart si ametesc pe campia intinsa ce-si indeamna florile sa ma acopere de  polen inecacios,acum pic si-mi place caci iarba ma mangaie si parca intreaga lume si natura e a mea,dar e un pic cam mult asa ca ma linistesc ca imediat dupa sa inceapa din nou petrecerea culorilor,a plantelor,a animalelor,a rasetelor,a zambetelor,a lacrimilor de fericire,a vocilor de copii care ma ametesc permanent.

sâmbătă, 4 august 2012

ღ Frumusetea vietiiღ

                 



                 Frumusetea vietii vine din a nu simti durere,a privi pasarile ce zboara,a asculta sunetul valurilor linistitoare,a vedea cerul albastru cu stele stralucitoare,dar cel mai mult vine din a nu fi singur,ceea ce inseamna ca a nu simti durere e deja o regula incalcata.Cum putem trai in colectiv fara a ne influenta trairile,fara a ne oferi unul altuia durere,frica,dar si siguranta si iubire,nu putem,asa ca ne alegem doar acel grup de oameni care sa ne ofere fericire.Dar stai putin,care dintre cele doua categorii ne ofera fericire?De unde stim noi ca siguranta si iubirea inseamna fericire?Siguranta si iubirea oare nu indeamna spre o lipsa a grijilor,oare  nu indeamna spre o viata plictisitoare?Cate carti,filme si melodii palpitante ar fi lipsit de pe rafturile noastre daca ar fi existat doar siguranta si iubire,asa ca poate nu avem nevoie doar de ele,ci de putin din de toate si tristete,bucurie,durere,aventura,asa ca nu mai sperati la o viata perfecta!Caci o avem deja,o viata perfecta nu inseamna o viata fara griji,ci o viata asa cum e ea,o viata intreaga ce lasa loc tuturor posibilitatilor,ce ne surprinde si ne doboara ca dupa aceea sa ne urce din nou in leaganul ce zboara in sus si-n jos.Perfectiunea e in tot.

         Frumusetea vietii e in tot,e in iubire,magie,copilarie,prietenie,dorinta,clovni,parcuri de distractii,responsabilitate,alegeri,idealuri,vise,cariera,dar mai ales in AER,iar fericirea e in frumusete.Asa ca va invit sa luat o gura mare de AER si sa fiti fericiti!Care e momentul in care ati fost cei mai fericiti?

joi, 2 august 2012

ღGandire = evolutie?ღ

                  


                              -Hei!Opreste-te!Nu auzi!Stai pe loc,nu pleca!Unde te duci?
 Nu-s nebuna,nu vorbeam singura,ci doar incercam sa opresc acest val de vise ca niste baloane multicolore sa plece,sa zboare spre inalt.Am incerct sa-l prind,sa-mi pastrez ideea,dar a plecat,s-a inaltat si m-a uitat,atunci de ce mi-a mai vizitat creerul?
                               -Esti o fraiera,n-ai stiut sa profiti de ideea ce ti-a venit,ai lasat-o sa-ti scape printre degete,poate daca nu erai atat de preocupata de a sta la televizorul ce-ti mananca creerul,ai fi putut crea ceva,poate ai fi creat ceva indispensabil omenirii,dar nu,tu pierzi momentele,iti pierzi visele cu fiecare gand ce nu-l pastrezi.Poate ai fi putut schimba lumea cu un gand,si tot ce trebuia sa faci era sa-l asterni cu litere mazgalite pe o foaie,dar tu ai preferat sa stai,sa stai si sa nu te gandesti ca tot ce se afla in mintea ta e acolo pentru a fi folosit.M-a certat o voce groasa fara sa-mi dau seama de unde vine,ma speria,simteam ca are dreptate,dar nu voiam sa recunosc.
                                -Am incercat sa-l opresc sa plece,am strigat pana am ramas fara voce,iti jur ca am strigat,dar nu l-am putut opri sa plece,gandul meu a plecat,l-am uitat pe vecie,poate se duce sa poposeasca pe un alt tinut...
                                -Un tinut ce va sti sa-l pretuiasca,tu n-ai avut grija de gandul tau,nu-l meritai.Acum stiam cui apartine vocea,era a mea,era vocea mea interioara si avea dreptate,eram o fraiera,in loc sa-mi cultiv si plantez seminte in imaginatia si cunoasterea mea eu pierdusem pretiosul timp,dar niciodata nu e prea tarziu,a plange ar fi fost in continuare o jignire adusa universului,tot ce trebuia sa fac era sa citesc,sa cant ,sa rad,sa scriu,sa ma cunosc pe mine,sa-i ofer cunoasterii mele sansa de a invata si imaginatiei mele sa-i dau taramuri colorate pe care sa le cunoasca,strabate si explora.

      
                                Valoarea vine din puterea de a invata,de a crea,dar vine si din inspiratia de a ne pastra cele mai infime idei,caci din cele mai banale intamplari si cele mai stupide lucruri s-au descoperit cele mai uimitoare si importante inventii.V-ati gandit vreodata cate ganduri are un om?Si ce putine isi mai aminteste a -2-a zi?Cat de complicata e gandirea lui?Si de cate ori se contrazice singur de-al lungul unei luni?Unde se duc gandurile pe care le uitam?Exista un taram al lor pe care daca am vrea l-am putea vizita pentru a ne agata de ele si a ne ridica odata ce ele?Acest taram ar fi protiunea de 90% a creerului nostru ce nu ne este accesibila,oare ne va fi vreodata?Oare viitorul va permite oamenilor sa se transforme in fiinte extrem de puternice?Sau inainte de aceasta dezvoltare si evolutie vom fi distrusi?