miercuri, 31 octombrie 2012

ღHalloween-ul e al lorღ

                      Luna plina e ca o oglinda a noptii in a carei reflexie se afla Halloween-ul.Toata lumea vede aceasta sarbatoare ca pe una distractiva pentru copiii care se costumeaza in vrajitoare,varcolaci si vampiri,dar cati dintre ei stiu ca aceasta e perioada cand raul iese la suprafata?Cand granitele mortilor si ale celor vii sunt deschise?Iar luna plina ce pare ca ne zambeste,de fapt rade,rade de lipsa noastra de inteligenta.Acum trebuie sa demonstram ca putem trece peste orice.
                       Nu pot sa stau si sa astept ca tragediile sa se intample asa ca trebuie sa ies din casa si sa vanez spiritele celor morti care cred ca ne pot fura trupurile si viata.Nu pot iesi fara un costum pentru ca toate creaturile si spiritele vor stii ca am venit sa le distrug.Ma imbrac intr-un pirat si ies din casa.Toate strazile erau luminate,iar centrul plin de dovleci care mai de care mai infioratori,dar scopul meu nu e de a admira creativitatea celor care sculpteaza dovleci,nici de a admira orasul,ci de a distruge orice creatura ce-mi va aparea in cale.
                         Frica nu-si face loc la mine in suflet atata timp cand orasul este luminat,dar dintr-o data un fel de abur iese din pamant si incepe sa fuga in directia opusa,incerc sa-l prind si sa-i infig cutitul din smarald pentru al absorbi inauntru.Era cutitul bunicii mele care il mostenise de la bunicul ei si probabil tot asa,familia mea avand puternice radacini in prinderea creaturilor ciudate.Am ajuns intr-o padure,iar spiritul a disparut,nu se poate,nu stiu unde sunt,intregul nostru oras era inconjurat de padure,iar acum nu aveam nicio idee pe ce parte eram,nici nu-mi amintesc cand intrasem in padure.A fost o capcana si probabil s-a folosit si o vraja a uitarii.
                         -Stiu ca sunteti aici!Nu fiti lasi!Vreau sa va vad!
                         -Huu-hoo-huu,diridig-diridig,brabrebric-brabrebric...Incepuse deja procesul de furare a sufletului,nu puteam lasa ca acest lucru sa se intample,stiam ce trebuia sa fac,dar nu-mi placea.Sa plec capul nu-mi placea deloc,iar a minti spiritele putea deveni foarte periculos.
                          -Opriti asta!Stati!Va pot ajuta!Pot sa va dau 30 de suflete in schimbul sufletului meu,pot sa va conduc la petreceri si sa le stric vrajile sacre ce le protejeaza!Dintr-o data incantatile s-au oprit.Era evident,nu stiau ca sunt vanator,altfel si-ar fi continuat treaba,credeau doar ca sunt un om care se informase in legatura cu spiritele,un amator al spiritelor,existau multi oameni carora pur si simplu le placea sa se creada invingatorii spiritelor,iar acestia nu reprezentau o amenintare pentru ei.
                          -Si cum ai putea tu sa distrugi sacrele vraji ale bunelor vrajitoare ce protejeaza de 1000 de ani toate petrecerile de Halloween?
                          -Au mai fost exceptii,atunci nu numai ca veti avea forte multe suflete,dar o sa fie si o victorie impotriva vrajitoarelor,e clar ca asteptati asta de mai bine de 100 de ani,ultima data cand o astfel de vraja a fost combatuta a fost acum 150 de ani,nu vreti un nou record?Nu era bine,nu am spus cuvintele bune,am vorbit ca cineva cu experienta,in plus am in mana un cutit de smarald,pe cine incerc sa pacalesc?In niciun caz pe ele,caci incantatile incep din nou si tocmai atunci realizez cea mai mare gresala a mea:nu-mi putusem stapani gandurile,spiritele puteau simti mici semnale in legatura cu ceea ce gandim,iar din tot corpul meu vibrase dorinta de a le insela,de a le dirtruge.Duc o lupta imposibila,le-as putea oferi totul,dar un suflet de vanator valoreaza pentru ei mai mult ca orice.Simt furnicaturi...nu mai simt.Nu,nu putem trece peste orice,pentru ca aceasta nu e ziua noastra,ci a lor.

               Cred ca astfel e spiritului Halloween-ului,cel putin eu asa il vad,ca pe o zi in care nu oamenii trebuie sa fie cei mai importanti,oricum ei sunt importanti in toate celelalte zile,ci aceasta trebuie sa fie ziua in care oamenii nu au nicio sansa in fata supranaturalului,in care orice ai fi ,tot tipetele,visele,zanbetele,creaturile,groaza vor domina.

Sursa foto : halloween
           

miercuri, 24 octombrie 2012

ღ songs-secrets ღ

Secrete,secrete...






























Nu ma pot decide care imi place mai mult.Ambele vorbesc despre secrete,dar in moduri atat de diferite.Pe voi care va impresioneaza?





sâmbătă, 13 octombrie 2012

ღ Un scenariu pentru viitorღ





                   Ma apropi usor de marea fantata care ma ingrozeste.Am auzit atatea lucruri despre ea,iar cel mai ciudat e ca-ti poate indeplini o dorinta doar daca bei o gura de apa,asa ca beau cu gandul ca:"Vreau sa calatoresc in viitor" litere de foc imi apar in fata:2013,2020,2050,2090,2200, din ce in ce mai repede anii apar pana cand il prind pe 2213 in mana si atunci aterizez  langa aceeasi fantana care din pacate acum arata complet diferit,e doar o baltoaca mica de ploaie acoperita de pietre.Continui sa merg,dar totul e din ce in ce mai ciudat,un robotel mic si straniu merge tinut in lesa de un om.Nu era un caine,era un robot sunt convinsa,mergea drept in fata si nu vorbea,am mers inainte cu tot mai multe intrebari,oare noile animale erau robotii?Tot orasul e plin de astfel de creatii,unele mai mici,altele mai mari.Imi iau inima in dinti si-l intreb pe un trecator:
-Ce sunt astia?De ce ii tineti dupa voi?Se uita la mine ca si cum as fi de pe alta planeta.
-Pai i-am cumparat.
-De ce?
-Eu pentru companie si pentru faptul ca-mi ajuta copilul la teme,altii poate pentru treburile caznice,unii pentru copii cu autism,sunt mai multe modele,asta nu e foarte scump,daca vrei cumpara-ti si tu.Plec de langa trecatorul ciudat,parea nebun,vorbea repede si era multumit de micii monstruleti care populau intreg orasul.M-am intors la baltoaca ce fusese odata fantana si am baut spunand:"Vreau sa ajung in anului 2300"atunci pamantul s-a invartit si am ajuns in acelasi loc,doar ca baltoaca e atat de mica incat mi-a fost frica de faptul ca n-o sa ma mai pot intoarce.Ridic capul si aud bubuituri puternice,zgomote si strigate,oh Doamne!Sunt prinsa intr-un razboi,robotii colorati,strambi,inalti,drepti si puternici se indreapta rapid cu rotile spre mine.Fug,fug si aud un strigat:
-La naiba cu robotii astia!Cum s-a ajuns sa gandeasca precum oamenii?Cum s-a ajung sa se poata repara singuri.Cum s-a ajuns sa fie asa!
Atunci m-am impiedicat si totul a devenit negru pentru ca atunci cand am deschis ochii sa fiu pe marginea fantanii de unde pornisem,logic ar fi sa spun ca atipisem,dar nu e adevarat,am calatorit in timp, o stiu si am si raspunsul la intrebarea omului din 2300,s-a ajuns printr-un milion de dolari pentru "robotul MacGyver" acesta nu e un robot real in 2012,dar se lucreaza  la un software care i-ar face pe roboţi capabili să recunoască obiecte oarecare aflate într-o încăpere şi să „îşi imagineze” cum le-ar putea folosi pentru a îndeplini anumite sarcini,cred ca asta ar putea fi inceputul dominatiei robotilor.Daca se va ajunge ca tehnologia sa scape de sub control nu o stiu,dar cred ca e nevoie de ea pentru o evolutie.


      Se spune ca oamenii sunt cele mai inteligente fiinte de pe Terra,si nu putem sa contrazicem o astfel de informatie, caci da, sunt creativi,ingeniosi,atenti,curiosi si capabili .Ma uit la tot ce s-a creat in jur,la tot ce exista,si nu ma refer la Romania ,ci la nivel international,sunt atatea exemple de roboti create care imi vin in minte si vreau sa le scriu,sa le vada toti si apoi ma gandesc ca poate plictisesc si daca plictisesc cu informatii care ar trebui sa ne intereseze pe toti atunci nu e evident ca oamenii nu sunt pregatiti pentru roboti?Apoi imi apar in minte toti acei oameni care creaza si pana la urma daca nu se intampla nu putem afirma daca suntem sau nu capabil sa controlam noul curent.Cine s-ar fi asteptat ca oamenii sa fie capabili sa conduca niste masini si sa se gandeasca la toate aceste reguli de   circulatie inainte ca masina sa existe,cand existau doar niste proiecte?...Pai cred eu ca nimeni,deci pana nu incercam nu putem afirma de ce suntem pregatiti si de ce nu suntem pregatiti. Totul trebuie strabatut pas cu pas.
                                                                                                                                           
    Articol inscris la BLOG POWER 43.
Alte articole inscrise:         

Sursa foto:



         


luni, 1 octombrie 2012

ღ Inca se citeste,poate nu ce trebuie,dar se citesteღ


                                                      



Articol inscris la Blog Power 42 cu tema aleasa de  O tipa si anume:
Cuvintele pasiunii, pasiunea pentru cuvinte, cărțile vieții, viața cărților.
  • Se spune că lumea citește din ce în ce mai puțin, în ciuda unei oferte cel puțin apetisante. De ce acest „trend”, să fie oare lipsa timpului? Lipsa reperelor sau lipsa de interes?
  • Putem învinui pragmatismul molipsitor al celor care cred că viața de zi cu zi are deja multe de spus și nu lasă mult spațiu imaginatiei?
  • Există o carte care v-a influențat sau schimbat viața?




 Cuvintele se astern pe foile albe ale cartii din fata mea,initial nu-mi place, de ce mi-as pierde timpul in fata unor aberatii care nu-mi vor trebui la nimic?Dar dupa urmatoarea pagina gandurile in dispar si sunt acaparata cu totul de povestea cartii,tot ce imi doresc e sa citesc mai departe si sa nu ma mai opresc,ma supar cand mama ma cheama la masa ,nu vede ca citesc?Urasc cand ochii imi obosesc si trebuie sa iau o pauza,caci tot ce vreau e sa citesc.Cam asa a fost cu primul roman care a reusit sa imi ofere dorinta de a citi in continuare.Am devorat cartile autoarei care mi-a oferit pasiunea pentru citit,apoi am fost nevoita sa caut alte carti si asa a continuat toata aceasta placere a mea de a citi.                                   

                                                                            *

                       Eu nu cred ca lumea citeste din ce in ce mai putin,nu stiu ce sondaje s-au facut,dar pur si simplu nu cred.Sunt convinsa ca existand si alte activitati care in trecut nu existau ,oamenii au uitat placerea de a citit si nici macar nu au incercat,dar nu cred ca exista persoana care a inceput sa citeasca si nu i-a placut,iar daca nu i-a placut inseamna ca nu a gasit cartea potrivita pentru el.Nu poti sa zici ca nu-ti place sa citesti daca nici macar nu ai incercat asta.Cred ca atata timp cat stii sa citesti iti si place caci si subtitrarea unui film o citesti,problema nu e cititul ,problema este continutul cartilor si faptul ca oamenii nu incearca sa citeasca romane,in rest cu cititul ei n-au nicio problema...Cat despre cititul din ce in ce mai putin,sustin cu tarie si in continuare ca nu e adevarat,am atatia prieteni care citesc si care iubesc sa citeasca,deci nu cred asta ,e normal ca vanzarile anumitor carti au scazut avand in vedere ca alte carti le-au luat locul,fata de trecut ,acum exista mult mai multe carti,traduse din toata lumea.Atata timp cat librariile inca rezista si tot mai multe edituri apar inseamna ca nu s-a renuntat la citit.
                                                                         *
             "   -Buna,ce faci?
                -Ma plictisesc...:( Tu?"

De cate ori nu am primit acest raspuns,asta inseamna ca viata are prea putine de spus si nici macar nu stim sa profitam de ea...Sunt dezamagita de faptul ca oamenii nu sunt in stare sa profite de viata,sa o exploateze,sa incerce din ce in ce mai mult,dar asta e deja alta poveste.Revenind la oile noastre,de imaginatie e nevoie intotdeauna,indiferent de ce spune viata sau nu...De ce sa nu ne pierdem grijile in paginile cartilor?Oricum grijile nu ne aduc niciun bine.

                                                                         *
            Fiecare carte pe care am citit-o mi-a lasat inconstient ceva placut sau mai putin placut,nu pot insa spune ca datorita unei singure carti viata mea s-a schimbat,sigur datorita cartilor ma exprim mai bine si am anumite idei mai bine conturate ,dar nu cred ca o pot numi o schimbare a vietii mele.Cartile care pot schimba vietile oamenilor sunt manualele din care poti invata cu adevarat ceva,nu beletristica.Exista prea multe categorii de carti pentru a ma putea raporta doar la ceva anume.In principiu povestile nu schimba vieti,sunt doar momente placute din viata mea care imi aduc anumite sentimente si ma fac sa-mi dau mai bine seama cine sunt eu insami.Mi s-a intamplat de multe ori ca la o carte sa-mi placa atat de mult un personaj incat sa-mi dau seama dupa ce termin cartea ca de fapt acele calitati sau defecte ale personajului sunt cele care imi plac sau displac si la oamenii din viata reala nefiind inainte constienta de asta.
            Daca la scoala ( care e inceputul formarii personalitatii noastra) s-ar pune accent pe alte carti,care sa placa unui public mai larg,ar fi mult mai multi citirori decat acum...
                       


Articole inscrise: